Înfrângem împreună

Fraţilor Brătieni, vă dedic acest text, în special ultimului dintre voi, membru al Consiliului de Miniştri, care a murit în puşcăriile comuniste cosntruite de idolii lui nea Nelu, priviţi cu atenţie afişul. În imagine avem două personaje care vor rămâne în istoria recentă ca reprezentând cea mai sinistră alăturare contra naturii din câte cred eu că au existat vreodată. Mircea Geoană, tipul care, atunci când Emil Constantinescu a devenit primul preşedinte anticomunist din România, i-a trimis noului uns, din postura de ambasador al României la Washington, pus acolo de fostul preşedinte nea Nelu, o scrisoare linguşitoare dezgustătoare în care muşca mâna care l-a hrănit, arătându-şi devotamentul faţă de noua putere, iar al doilea, urmaşul vostru, al Brătienilor, cel care astăzi, în fruntea Partidului Naţional Liberal, alege liniştea secerei şi a ciocanului. Că voi avea dreptate se va vedea rapid, în următoarele câteva luni. Cu toate acestea, abonaţii banului public, inclusiv pseudoformatorii de opinie care şi-au câştigat existenţa din pus batista pe ţambalul celor care îi hrănesc, dar ridică steagul găurit al deontologiei jurnalistice în cel mai neruşinat mod cu putiinţă, vor combate acest text, ca fiind unul portocaliu, evident. Pentru că, stimaţi Brătieni, jurnaliştii noştri sunt fii membrilor de partid din fabrici şi uzine care au înfierat imperialismul 50 de ani. Având creiere de brigadieri, oamenii atâta pot, nu îi putem condamna. Creierele de amibă aleg, astăzi, frecându-şi mâinile de bucuria celor câţiva galbeni visaţi, LINIŞTEA. Vă prezint, aşadar, astăzi, cel mai greţos afiş postdecembrist de campanie. Încă ceva, scrisoarea lui Mircea Geoană către Constantinescu se află la doamna Zoe Petre, o altă dezamăgire a mea. Vizionare plăcută, luaţi ceva pentru protecţia ficatului înainte, părerea mea…