Ponta Păstorel, nimeni nu-i ca el

Adevărul.ro scrie despre fabula publicată pe blogul preşedintelui PSD, Victor Ponta, creaţie care se potriveşte, pe alocuri, cu acuzele Opoziţiei la adresa tandemului Traian Băsescu – Emil Boc, anume stăpân-slugă. Fabula începe spunând că marea criza economică mondială a lovit şi “lumea animală”. Regele junglei, un leu “ales pentru un nou mandat”, văzând că “jivinele” îl critică pentru măsurile pe care le ia, s-a gândit să arunce toate acuzaţiile în spatele unui “supus docil”, cu minte “de copil”, care o să facă tot ce-i va spune gura lui “zeiască”.

FABULA PAPAGALULUI

«Criza mondială
A lovit
Subit
Şi lumea animală.

Leul, alesul ei pentru un nou mandat,
A constatat
C-au început supuşii să îşi arate colţii:
Îl acuzau cu toţii

Că-n loc de vreo măsură,
El stă numai în chefuri, dezbină şi înjură,
Crezându-se-mpreună cu-o haită de lachei,
Descins din neam de zei.

De-aceea, enervate,
Jivinele-şi făcură şi ele sindicate,
Să poată protesta în mod organizat.
Speriat,

Văzând conducătorul că gluma se îngroaşă,
Că poate să o ia chiar dânsul pe cocoaşă,
S-a gândit,
C-ar fi mai potrivit,

Să-ndrepte ura turmei spre un supus docil,
Cu minte de copil,
Care să nu grăiască
Decât ce-o să audă din gura lui zeiască.

Încântat
De propria-i idee, îndată a chemat
Un papagal ce-n juru-i se gudura mereu
Şi-l imita la greu:

- Prietene, îi spuse cu aer de magistru,
De astăzi tu vei fi un mare prim-ministru!
- Dar eu sunt mic,
O, rege,
Şi nu pricep nimic

Din ce se-ntâmplă-n junglă cu criza mondială!
- Hă, hă! Faci o greşeală:
Pricep doar eu, tu n-ai nevoie să te-agiţi,
Ci numai să imiţi,

Ca orice papagal,
Cuvintele rostite de Leul genial!
Vei fi, de ai habar,
Un fel de… avatar.

Hai, vino, să te-nvăţ acum ce ai de spus,
Din zori până-n apus!
Şi micul papagal, destoinic, a-nvăţat
Politica de stat…

De-atunci el se tot bate
Cu zeci de sindicate,
Iar Leul, liniştit, netemător, etern,
Le-arată tuturor că hiba-i la guvern.

În fabula aceasta, MORALA ne învaţă,
Că oricine în viaţă
Chiar scapă de scandal,
Când are „papagal”!

Sursa: http://blogponta.wordpress.com/

Aţi râs?

Precum Ştefan Hruşcă, etern-căutătorul baladelor româneşti, Victor Ponta spune, pe propriul blog, că a primit această fabulă de la popor şi, pentru că, normal, i-a plăcut, a decis să o publice.

Nu ştiu dacă în acest moment cineva din sediul PSD se tăvăleşte pe jos de râs, emoţionat fiind de zicerea baladei populare publicată pe platforma de informare a liderului celui mai puternic partid de opoziţie din România, mie, unuia, mi se pare că pierderea a cel puţin 20 de minute cu o asemenea tâmpenie (citit, corectat, râs, publicat pe blog) denotă doar puerilismul unui copil bătrân.

Trecând peste neseriozitatea mesajului, Ponta nu realizează că jivinele din fabulă reprezintă, până una-alta, poporul român, iar turma de oi nu este electoratul PDL, ci acelaşi popor.

Îi mai sugerez eu, acum, amuzantului domn Ponta, o altă baladă, numai bună de băgat atât pe blogul personal, cât şi în platforma sa electorală.

 

Crinul şi Cânepa

În zori de dimineaţă,

Adică pe la 12,

Îl sun cu disperare,

Am tremurat în voce.

 

El, nesimţitul naibii,

O floare şi doi crini,

Nu vine la moţiune,

E obosit puţin.

 

Duc opoziţia singur

Şi jur, e foarte greu,

Fac tumbe cu maşina,

Vorbesc la R-teveu.

 

Ameninţ procurorii, că vin eu la putere,

Şi când ajung acolo, nu dau deloc o bere.

Justiţia e coruptă, şi ar trebui închisă,

Cu mine la putere, o să uitaţi de criză.

 

Soluţii am destule, votaţi-mă, vă rog,

Şi veţi vedea dreptatea, nu ca acum, cu Boc.

Voi pune drept-miniştrii, în multe portofolii,

Năstase şi vanghelii, opreşti şi alte molii.

 

Cu Mazăre şi Mitrea spre Rusia vom purcede,

Vom evada din NATO, ca Putin să se-mbete.

De fericire multă, şi Oprişan va bea,

Iar Seche şi Nea Nelu un premiu îmi vor da.

 

Votaţi-ne, români, că merităm, pe bune,

Soluţii nu avem, însă producem spume.

PS: M-am plictisit, oricum, aţi prins ideea.

Stenogramele prahovene. Episodul 2. Interceptarea convorbirii dintre Andrei Volosevici şi Mircea Cosma.

Stenogramele prahovene secrete revin. Se pare că telefonul lui Mircea Cosma este cel mai ascultat, astfel nu ne explicăm de ce apare în fiecare înregistrare intrată pe mâna noastră (sau ni le livrează PDL-ul, oh, my God!). De data asta, o stenogramă incendiară, în care nea Mircea Viteazu’ apare cu Andrei Volosevici.

2008. România. Prahova. Ploieşti. Seara alegerilor locale. Turul al II-lea.

Mircea Cosma: Alo!

Andrei Volosevici: Sunt eu, Picasso, he, he, he, ce mi-a plăcut gluma mea, sănătate, babalâcule!

(Pauză)

Mircea Cosma: Volo, nu?

Andrei Volosevici: He, he, he, normal, tati, da de unde te-ai prins, ai traducere?, ho, ho, ho, ce bună a fost asta!

Mircea Cosma: Hm, ai ciugulit ceva?

Andrei Volosevici: Auzi, bre, noi avem o vorbă la barou: dacă bei, să bei destul, dacă mori, să mori sătul, ho, ho, ho! Hai că te-am blocat, e?

Mircea Cosma: Da’ rău, mă, băiatule, m-ai făcut praf!

Andrei Volosevici: Ia zi, Fosilescu, te fac un şpriţ? Mi-e cam dor de matale, plus că am rămas singur la partid, nu ştiu unde au plecat toţi, că trebuia să sărbătorim împreună!

Mircea Cosma: Domnu’ Andrei, de la Mihai Viteazu şi până în zilele noastre, de la familia Cosma din Ardeal, de la Anno Domini 1200, până la familia Cosma din Ploieşti, Anno de Căcat 2008, nimeni nu m-a mai luat aşa tare. Ce invective şi-a tras puştiu’! Auzi, mă, tu devii obraznic! (Râde)

Andrei Volosevici: (râde) Calmează-te, bre, că-ţi zic un banc să-ţi treacă, fii atent!

Mircea Cosma: Puşlama mică, e târziu, te sun eu mâine, mă, băiatule…

Andrei Volosevici: … „Alinuţa îmbrăcată în Scufiţa Roşie. De după un copac apare lupul. Lupu`: Alinuţo, ce-ai în coş? Alinuţa: De-ale gurii: plombe, maxilare, carii, etc…” – ha, ha, ha, te-am rupt, e?

Mircea Cosma: Carpe diem, Volo!

Andrei Volosevici: (…)

Mircea Cosma: Mai eşti?

Andrei Volosevici: Stai că mi-a căzut telefonul. Nu ştiu germana, bre, lasă-mă cu de-astea, he, he, he, glumesc, desigur, ia, fii atent, unu’ tare…

Mircea Cosma: Mă, băiatule, trebuie să închid, mi-e somn!

Andrei Volosevici: … „Clasa de maghiari la ora de Limba română.
- Gyury, spune, te rog, o propoziţie!
- Duminica me duc la pedure.
- Gyury dragă, da’ nu-i bine.
- Atunci nu me duc” – he, he, he, ho,ho,ho, mă cac pe mine de râs!

Mircea Cosma: Închid!

Andrei Volosevici: … sau: „Maria cu Ion în pat.
Maria : Ioane, îţi miros picioarele !
Ion : Bine, dacă tu vrei” – ha, ha, ha, ce mi-a plăcut ăsta, bre, nea Mircea, matale nu râzi?

Mircea Cosma: Nu.

Andrei Volosevici: Sunteţi bătuţi în cap la partidul ăla, bre, mai bine veneai la noi, parol, ne distram împreună, eu spun bancuri toată ziua.

Mircea Cosma: Super!

Andrei Volosevici: Ia’ auzi-l p-ăsta: „Ce le place homosexualilor la un calculator? Să intre în DOS” – uaaaaahahaha, uuuuhhhuhuhuuu, îhîhîhîhîhî, mă doare burta!

Mircea Cosma: Mă, tu nu te duci la Vienna?

(pauză)

Mircea Cosma: Andrei, mai eşti?

Andrei Volosevici: N-am mai fost în Viena de vreo trei ani, că nu ştiu nemţeşte, hi,hi,hi, he,he,he,he!

Mircea Cosma: Mda, mi-au zis băieţii ăştia din tineretul social-democrat că se întâlnesc cu băieţii şi fetele de la voi de la tineret, să ne sărbătorească la Viena. Cică face cinste mogulul, he, he, he.

Andrei Volosevici: M-au trădat…

Mircea Cosma: Adică?

Andrei Volosevici: Păi eu acum aud despre asta.

Mircea Cosma: Păi nici mie nu mi-e somn, mă, te pupă băieţii şi fetele de la Viena Cafe, ha, ha, ha (cor de râsete). Făceam şi noi mişto de tine, că suntem aici, la şpriţuri!

Andrei Volosevici: Atunci vin şi eu!

(râsete mai puternice)

Nota redacţiei: Pamflet. Aceste convorbiri nu pot fi reale decât dacă se declasifică dosarele istoriei, de la Mihai Viteazu, până la buzoienii zilelor noastre. Până atunci, trăim doar cu supoziţii. Asta dacă mai trăim. Rămâneţi pe fază, urmează episodul trei. În curând!

Bombo ar fi vrut-o pe Nuţi ca avocat pentru Dosarul Zambaccian

Deputatul Adrian Năstase, reprezentant al alegătorilor din colegiul prahovean arondat zonei Mizil regretă, ironic, pe blogul personal, că nu a angajat-o pe Elena Udrea ca avocat în dosarele Zambaccian, având în vedere că aceasta s-a descurcat de minune în dosarul casei de pe Strada Mihăileanu, deschis împotriva preşedintelui Traian Băsescu.

“În ceea ce priveşte dosarele mele, în calitate de şefă de cabinet a lui Băsescu, probabil că Elena Udrea ştie exact cine şi de ce a făcut acele dosare. Am totuşi un regret – faptul că nu i-am propus să mă apere, ca avocat, în dosarul Zambaccian, pentru că, am văzut, în dosarul Mihăileanu, s-a descurcat minunat!”, scrie Năstase pe blog, citat de Newsin.

Haiosul Adrian şi principiile sale de camaraderie

Deputatul Năstase continuă: “La acest sfârşit de săptămână, am admirat-o pe Elena Udrea în două ipostaze inedite: în primul rând, jucând baschet cu Marian Vanghelie. În al doilea rând, aruncând-o la gunoi pe colega sa de concerte la malul mării, Monica Ridzi, concerte menite a o trimite în exil, la Bruxelles, pe fiica lui Băsescu. O adevărată camaradă”, completează social-democratul pe blogul său.

“Verticali, colegii Monicăi Ridzi! După ce Băsescu a lansat îndemnul „Şo pe ea!”, unii dintre ei, pentru a arăta de ce parte sunt, înainte de viitorul congres cu alegeri, au sărit cu bocancii pe fosta şefă a echipei de speranţe a PDL-ului, uitând că ea s-a “sacrificat” pentru trimiterea la Bruxelles a unui anumit candidat “independent”. Adevărate caractere!”, continuă Năstase.
El ironizează apoi calităţile de avocat ale ministrului Elena Udrea, mărturisind că regretă că nu a angajat-o să-l apere în dosarele Zambaccian, după ce aceasta a reuşit să câştige procesul pentru Traian Băsescu în dosarul Mihăileanu.

Năstase şi logica tăcerii

Din expunerea fostului premier al României tragem o concluzie clară:  printre altele, Năstase condamnă lipsa de camaraderie a pedeliştilor în susţinerea Monicăi Iacob Ridzi, fost ministru democrat-liberal al cărui nume se regăseşte într-un dosar instrumentat de procurorii anticorupţie. Urmărind logica lui Adrian Năstase, Monica Iacob Ridzi ar fi trebuit, probabil, să fie cumva „protejată” de pedelişti care, domnule, se mai află şi la putere de câţiva ani încoace. Nu ne miră acest tip de logică a unuia dintre cei mai bogaţi foşti premieri ai României, dacă răsfoim filele de istorie recentă a României post-decembriste.

La sfârşitul anilor 90, atunci când Convenţia Democrată a venit la putere, o cohortă de pesedişti îl însoţeau, frăţeşte, la DNA, pentru a-ţi ţine pumnii, pe fostul deputat pesedist Gabriel Bivolaru, reţinut de procurori, la vremea respectivă, pentru câteva mizilicuri, printre care şi devalizarea unei bănci. Paguba a fost de 2000 de miliarde de lei, bani nerecuperaţi niciodată.

Atunci, alături de Adrian Năstase, toată floarea social-democrată a făcut un mini-miting la intrarea în Parchetul General, aruncându-i bezele lui Bivolaru şi transmiţându-i acestuia toată susţinerea „camaraderească” pe care o merita un corupt emanat de partidul celor trei trandafiri. Acest moment emoţionant a fost transmis de televiziunile mondiale, pentru că penibilul situaţiei în care nişte deputaţi susţin, în faţa Parchetului, un devalizator de bănci reprezintă, într-adevăr, un fapt senzaţional pentru orice telespectator al lumii civilizate.

Voiculescu către Şereş în dosarul privatizărilor strategice: “Scrie de tine că eşti trădător şi spion? O să vorbesc cu Tucă”

Iar cu Dom’ Profesor Felix. Presa naţională a publicat nişte stenograme haioase, dintre cel care spune că “nu prea mai deţine media” şi fostul ministru Codruţ Sereş.

Felix cel care “nu prea mai deţine media” decât prin Camelia Voiculescu, un preşedinte competent al Trustului Intact – deţinător al antenelor, Jurnalului şi alte câteva entităţi media, şi care, întâmplător, desigur, este chiar fata lui Felix, îl umileşte pe Sereş la telefon. Din discuţia Profesor-ministru obedient, reiese clar că Felix n-are nicio treabă cu Trustul Intact. Adică îi arde focu’ pe ăia dacă mişcă în front. Totul se rezolvă, aşa cum descoperim în rândurile următoare, printr-un simplu telefon dat lui Tucă, pentru ca problemele lui Sereş, care se plânge de un tratament neadecvat din partea Jurnalului Naţional, publicaţie aflată în parohia lui Felix, să înceteze. Dom’ Profesor îi promite lui Codruţ că dă el un telefon acolo, mai mult, îi trimite şi un reporter pentru un interviu. După care, îl sfătuieşte pe ditamai ministrul Sereş cum să iasă pe “sticlă”, ce să spună şi când va intra în direct la Antene, conform unui grafic intern de care el a luat la cunoştinţă dintr-o simplă coincidenţă, probabil. Adică el a sunat-o pe aia mică, iar Cami a sunat la Gâdea, iar Gâdea s-a ridicat în picioare, cu telefonul în mâna, înfigându-şi limba, adânc, în receptor, şi a garantat echidistanţa unui interviu televizat cu ministrul Sereş, pentru că Dom’ Profesor este un om deosebit, un fel de părinte, care nu e numai tată pentru Sereş, aşa cum reiese din stenogramă, dar e şi mamă pentru intacţii ăştia mici şi echidistanţi, cum e el şi Ciutacu, sau Badea San.

Sursa: Adevărul

Patronului trutului Intact, Dan Voiculescu, l-a asigurat în 2006 pe fostul ministrul conservator al Economiei, Codruţ Şereş, în plin scandal privind dosarul privatizărilor strategice în care era implicat ministrul conservator, că o să îl ajute să îşi spele imaginea prin cotidianul “Jurnalul Naţional”, potrivit unor interceptări din dosarul aflat la ÎCCJ.

Dosarul privatizărilor strategice, care se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conţine înterceptări telefonice între fostul ministru al Economiei, Codruţ Şereş – inculpat în dosar – şi senatorul PC Dan Voiculescu, fondatorul grupului de presă Intact.

Primele două convorbiri au loc pe 24 noiembrie 2006, în ziua în care „Jurnalul Naţional” a publicat primele informaţii despre ancheta în cazul „Trădare şi spionaj”.

24 noiembrie 2006, ora 12.22

Codruţ Sereş: Codruţ la telefon.

Dan Voiculescu: Da, Codruţ, m-ai căutat aseară.

Codruţ Sereş: Păi, v-am căutat aseară, că n-am înţeles nebunia de astăzi din „Jurnalul”.

Dan Voiculescu: Ce s-a întâmplat?

Codruţ Sereş: Nimic.

Dan Voiculescu: Ce dracu’ scrie în „Jurnalu’”?

Codruţ Sereş: Păi toate prostiile, ha, ha!

Dan Voiculescu: Adică?

Codruţ Sereş: Trădător, spion.

Dan Voiculescu: Cine, mă, tu?

Codruţ Sereş: Eu, da.

Dan Voiculescu: Ăştia au înnebunit de tot. O să mă uit eu pe ziar şi o să vorbesc cu Tucă.

Codruţ Sereş: De acord, dar au scos două ediţii. În prima mai moale, în a doua mai dur.

Dan Voiculescu: Mai tare.

Codruţ Sereş: Da.

Dan Voiculescu: Da.

Codruţ Sereş: Parcă au înnebunit.

Dan Voiculescu: Da, exact ăsta e cuvântul. O să vorbesc cu Tucă.

Codruţ Sereş: Numai trădător şi spion nu am mai fost până acuma.

Dan Voiculescu: Şi scrie acolo că e Codruţ trădător şi spion?

Codruţ Sereş: Da. Şi eu, mă rog, şi Zsolt Nagy, dar nu-mi pasă mie de celălalt ministru, cât de mine.

Dan Voiculescu: Scrie de tine că eşti trădător şi spion?

Codruţ Sereş: Da, domnul Voiculescu, scrie.

Dan Voiculescu: Ăştia-s cretini.

Codruţ Sereş: Pe surse, pe surse mă dau, da. Pe sursele…alea deştepte.

Dan Voiculescu: Cretini, cretini. Pregăteşte-te, pregăteşte-te…

Codruţ Sereş: Mă pregătesc.

Dan Voiculescu: Astăzi sau mâine te caută cineva de la „Jurnalul”, Dan Constantin probabil, să dai un interviu de o pagină în care să explici cum stă cu trădarea, cum stă cu…

Codruţ Sereş: Păi n-am ce să trădez, dracu’ să-i. Adică, vorba aia, la câte firme şi bănci de investiţii am întâlnit în doi ani, dacă aia e trădare…îmi bag picioarele!

Dan Voiculescu: Nu, nu, nu de trădare. Tu trebuie să spui clar că încercările factorilor politici de destabilizare şi de cutare nu vor reuşi, adică…discutăm amândoi.

Codruţ Sereş: Da, ok, bine. Mulţumesc.

Dan Voiculescu: Toate bune, pa!

24 noiembrie 2006, ora 21.51

Codruţ Sereş: Da?

Dan Voiculescu: Codruţ, vezi că te sună cineva de la Antena să dai nişte explicaţii apropo de toate porcăriile astea şi rugămintea mea e următoarea: şi acum la Antenă, şi mâine când faci interviul pentru luni, şi în cele două comunicate de mâine, bagă o frază cu aceeaşi idee: că tu ai înţeles că deranjezi interesele politice prin demiterile şi suspendările pe care le-ai făcut.

Codruţ Sereş: Da?

Dan Voiculescu: Că nu te sperie presiunea asta care se face pe tine şi că vei continua să faci curăţenie în minister cât timp vei fi ministru.

Codruţ Sereş: Ok! Da.

Dan Voiculescu: Deci nu uita că unul dintre motivele pentru care se întâmplă asta sunt demiterile şi suspendările pe care le-ai făcut.

Codruţ Sereş: Da, nu uit.

Dan Voiculescu: Bine, te sună acuma.

Codruţ Sereş: Bine, mulţumesc.

Trei zile mai târziu, pe 27 noiembrie, Codruţ Şereş şi Dan Voiculescu vorbesc din nou despre ce scrie presa legat de acelaşi dosar şi îşi clarifică relaţiile după ce apăruseră zvonuri că Voiculescu s-ar dezice de Şereş.

 27 noiembrie 2006, ora 10.16

Codruţ Sereş: V-am sunat să văd ce dracu’ se mai iveşte în zare, că m-au făcut ăştia praf azi toată ziua.

Dan Voiculescu: Cine ăştia?

Codruţ Sereş: Ziarele.

Dan Voiculescu: Adică?

Codruţ Sereş: Numai pe negativ, tot. Mai puţin „Jurnalul” de data asta.

Dan Voiculescu: Da, da, vezi de treabă!

Codruţ Sereş: Nu mai pricep nimic, vă spun sincer. D-aia v-am sunat.

Dan Voiculescu: Păi, ce să pricepi? E cum spui tu, e o campanie puternică, ai dat în interesele unora şi altora, şi oamenii reacţionează. Mafia economică, politică.

Codruţ Sereş: Asta aşa e, dar…

Dan Voiculescu: Dar noi ne vedem de treaba noastră.

Codruţ Sereş: Păi ne vedem de treaba noastră, domnule preşedinte, dar dacă în 2006, după ce nu faci jocuri, se întâmplă astfel de lucruri, cine dracu’ mai face vreodată treabă în ţara asta?

Dan Voiculescu: Nu ştiu asta.

Codruţ Sereş: Asta e.

Dan Voiculescu: Noi când o să fim la putere o să horărâm.

Codruţ Sereş: Da.

Dan Voiculescu: Deci tu, vezi-ţi de-ale tale, destituie pe toată lumea.

Codruţ Sereş: Normal.

Dan Voiculescu: Pe cine n-a făcut treabă.

Codruţ Sereş: Pe cine n-a făcut treabă.

Dan Voiculescu: Fă planul de iarnă.

Codruţ Sereş: Am înţeles.

Dan Voiculescu: Aşa. Scrisorile alea, care am vorbit…

Codruţ Sereş: Au plecat.

Dan Voiculescu: Nu, nu, alea…

Codruţ Sereş: A, miercuri. Da, miercuri o facem pe aia, da.

27 noiembrie 2006, ora 13.57

Dan Voiculescu: Vezi că mi-a ajuns la urechi o idee cretină, precum că între noi ar fi o problemă mare.

Codruţ Sereş: Ca de exemplu.

Dan Voiculescu: Că eu vreu să scap de tine, că tu…ştii despre Grivco că a furat.

Codruţ Sereş: Nu, nu, n-am scris, aţi văzut ce-am declarat despre Grivco.

Dan Voiculescu: Nu, nu e vorba de tine, mă, eu îţi spun ce aud.

Codruţ Sereş: A, da, păi să ştiţi că scenariul ăsta l-am auzit şi eu. Că vreţi să scăpaţi de mine şi ălălalt vrea să mă ia.

Dan Voiculescu: Aşa. Ca atare, rugămintea mea, dacă mai ai intervenţii pe tema asta…

Codruţ Sereş: Nu, mi-am propus să nu mai dau intervenţii pe tema asta.

Dan Voiculescu: Nu, nu, dar dacă te întreabă de mine: „domn’e, domnul Voiculescu este pentru mine un al doilea părinte, părinţii mei de la…”

Codruţ Sereş: „De la Zalău m-au dat pe mâna lui.”

Dan Voiculescu: „…de la Zalău m-au dat domnului Voiculescu, să fie alături de mine, şi, ca atare, e ca un părinte.”

Codruţ Sereş: Da.

Dan Voiculescu: „Dacă părintele meu poate să-mi facă rău, totul e posibil, dar…”

Codruţ Sereş: „Puţin probabil.”

Dan Voiculescu: „Dar relaţia mea e….” Aşa.

Codruţ Sereş: Ok.

Dan Voiculescu: Adică fii categoric, nu…

Codruţ Sereş: Am înţeles, bine.

Dan Voiculescu: Bine, Codruţ.

Codruţ Sereş: E clar.

Dan Voiculescu: Bine. Pa.

Interviu cu Dan Voiculescu în Adevărul: „Sunt capitalistul roşu“

Citiţi acest interviu cu domnul profesor Felix. Ştiu că vă cer un efort suprem, în care, pentru orice om de bun-simţ, stăpânirea de sine poate deveni o performanţă olimpică. În acest interviu, Voiculescu spune că “el nu prea mai deţine media”. Personal, m-am tăvălit pe jos de râs. Totuşi, pentru psihologi, sunt interesante conexiunile de logică împiedicată din mintea sa supusă la chinul interviului, în fine, tot ce debitează acest personaj denumit, între slugile trustului Intact, Profesorul. În fine, dacă îi spun Ciutacu sau Gâdea aşa, expresia devine, cât de cât, pertinentă. Citiţi şi vă oripilaţi, de la Felix, pentru popor.

Foto: Adevărul

Dan Voiculescu: „Eu cred că românii s-au săturat de minciuni, s-au săturat de şmecheriile astea cu mogulul“

Dan Voiculescu, unul dintre „băieţii răi” ai României, conform acuzaţiilor lui Traian Băsescu, rămâne consecvent în promovarea ideii că preşedintele trebuie suspendat. Eşecurile înregistrate de până acum în confruntarea cu şeful statului nu l-au făcut să renunţe.

El speră că se va forma o nouă majoritate parlamentară care să-l suspende pe preşedinte. Dan Voiculescu spune că nu există nimic personal între el şi Traian Băsescu, în ciuda faptului că preşedintele nu scapă niciun prilej să-i spună „Felix” şi să-l acuze că îşi foloseşte trustul de presă pentru a-l denigra pe şeful statului. În mod paradoxal, Dan Voiculescu se defineşte ca un „capitalist roşu”, un om de stânga care conduce un partid de centru-dreapta.

Ion M. Ioniţă: Aţi rămas unul dintre susţinătorii suspendării preşedintelui aşa cum remarca de curând şi Traian Băsescu. El spunea că dumneavoastră sunteţi măcar sincer în această privinţă. Celelalte partide din Opoziţie au preferat altă strategie.

Dan Voiculescu: Eu acum am să fiu un pic mai abrupt. Vă amintiţi că eu am fost singurul care am încercat să conving şi PSD, şi PNL că acel calendar de acţiune  nu era corect. Eu am propus un alt calendar, pentru care am fost şi criticat. Nu e nicio problemă, asta e viaţa politică. În calendarul respectiv, eu spuneam că cel mai important lucru este suspendarea preşedintelui.

Ovidiu Nahoi: De ce rămâneţi în continuare adeptul acestei proceduri?
Noi nu avem altă soluţie pentru că aşa e făcută Constituţia.  Şi nu putem să acţionăm decât democratic. Căderea Guvernului o să ducă automat la o nouă propunere de prim-ministru. Cine face propunerea de prim-ministru? Preşedintele. Dacă preşedintele doreşte să facă o propunere decentă, corectă, acceptată de majoritatea parlamentară, o face. Dacă are interes. Şi aici e problema. Interesul preşedintelui, pe care nu-l ştiu.
 

O.N.: Aţi negocia asta cu UDMR-ul? Că aici e cheia.
Chestiunea asta că UDMR-ul este cheia, pe mine personal, ca român, mă deranjează foarte tare, dar asta e realitatea.

I.M.I.: Deci aţi negocia cu UDMR-ul? Pentru că voturile lor rezolvă situaţia în Parlament.
Poate că mai sunt şi alte soluţii şi asta e o noutate pe care o dau ziarului „Adevărul” cu dragă inimă. Poate mai este o soluţie şi nu va fi nevoie, neapărat, ca UDMR-ul să fie cheia. Dar-ar Dumnezeu să se îndeplinească!

O.N.: Vorbind despre suspendarea preşedintelui, să spunem că se adună masa critică în Parlament. Vor apărea din nou nişte acuzaţii foarte grave: moguli, interese şi aşa mai departe.
O să apară şi lucruri noi. Nu ştiu care, nu mă întrebaţi, că asta nu ştiu.

O.N.: Credeam că vă aşteptaţi la ceva.
Nu, dar întotdeauna, în momentele de cumpănă, Băsescu a reuşit să găsească adversari.

I.M.I.: Credeţi că veţi face faţă la aceste acuzaţii, având în vedere imaginea dumneavoastră?
Nu, dar n-are legătură cu mine. Nu cred că acum oamenii mă mai judecă pe mine. Oamenii care mă cunosc, cei care nu mă cunosc, se iau după ce se aude. Iar cei care mă urăsc mă urăsc. Sunt trei categorii de oameni foarte clare.
I.M.I.: Băsescu a câştigat în toate confruntările cu această temă.
Ştiţi aia cu ulciorul nu merge de multe ori la apă?

O.N.: A mers.
Gata, nu va mai merge. Ştiu, a mers exact de două ori.

I.M.I.: Prin suspendarea din 2007, preşedintele a câştigat în popularitate. Vreţi să repetaţi acelaşi lucru?
Nu. Definitiv, nu. Românul a dovedit de-a lungul istoriei, nu de acum, că e foarte răbdător. Dar şi când se satură, nu mai poţi să te înţelegi cu el. Şi eu cred că românii, astăzi, s-au săturat de minciuni, s-au săturat de şmecheriile astea cu mogulul, nu mai funcţionează.

O.N.: Funcţionează şi astăzi, vedem în media.
Ce vedem în media?

O.N.: Stenogramele care au apărut cu Sorin Odiviu Vîntu şi cu dumneavoastră, mogulii care influenţează media ca să-l înjure pe Băsescu. Mogulii care au o armată de soldaţi jurnalişti ca să-i asmută  pe duşmanul lor.
Oamenii spun acum că oricine ar fi, şi oricum ar fi, numai să scape de Băsescu.

I.M.I.: Dumneavoastră nu credeţi că asta a decredibilizat presa? Sunteţi patron de presă.
Hai să lămurim şi asta. Eu nu prea mai deţin media.

O.N.: Aţi construit un trust de media.
Eu cred că nici media n-a pierdut, nici oamenii n-au pierdut, nici mogulii n-au pierdut. Nimeni nu mai pierde. Eu am fost băiatul rău în momentul în care Băsescu avea 60% încredere. Vă aduceţi aminte? Şi asta m-a costat foarte mult. Eu aveam, înainte de a fi „băiat rău” cu Băsescu, o încredere a oamenilor undeva  la 24-25% din populaţia României.

I.M.I.: Încredere, nu intenţie de vot.
Exact. După ce am îndrăznit să arăt că avem un preşedinte care nu are moralitate, onestitate, nu are pricepere, cel mai grav, pricepere şi nu are caracter, că astea patru lucruri nu le are, am scăzut la 12%. Curajul nebun pe care l-am avut să mă lupt cu un om care era cel mai sus, era în vârf, m-a costat enorm. M-a costat ca imagine. Acum este exclus ca acest popor, astăzi, să-l mai dorească pe Traian Băsescu preşedinte. Exclus. Indiferent ce duşmani potenţiali sau prezumtivi şi-ar găsi Traian Băsescu. Pentru că lupta lui întotdeauna asta a fost, a trebuit să aibă duşmani, adversari. El fără adversari e mort.

O.N.: Am mai discutat, el de fiecare dată a câştigat şi de fiecare dată a venit cu surprize.

Va veni şi de data asta.

I.M.I.: Au apărut documente, au venit acuzaţii, mogulii care vor să pună mâna pe ţară.
Vor veni şi de data asta. Dar să nu uităm un lucru. El, de fiecare dată, de câte ori a câştigat, ca preşedinte – mă refer – a câştigat din greşelile altora. Nu din meritele lui.

O.N.: Este şi ăsta un merit. A ştiut să exploateze greşelile adversarilor.
Dacă nu  mai apar greşeli, nu va mai reuşi. Dar, dacă se greşeşte din nou, s-ar putea să reuşească. Pentru că, prima dată când a fost competiţia cu Adrian Năstase, acolo au fost mari probleme în Bucureşti şi greşeala fundamentală, gafa monumentală, a fost că am pierdut voturile PRM, 200.000 de voturi au tranşat alegerile Băsescu-Năstase. Au trecut cinci ani şi am pierdut acum la 80.000 de voturi. Au fost greşeli uriaşe care au dus la rezultatul acesta.

“Curajul nebun pe care l-am avut să mă lupt cu un om care era cel mai sus, era în vârf, m-a costat enorm ca imagine. “

 Proiect economic în premieră
Cererea de consum este singurul motor al relansării economice. Eu am un proiect, şi vi-l spun în premieră. Încă mai lucrez la el, pentru că am nevoie de mai multe ore de calcule. Proiectul dă posibilitatea statului, statului a cărui conducere eu o detest, să-şi rezolve problema.

Este o formulă prin care bugetarii vor putea primi într-o lună, înainte de Sărbători, toţi banii pe care i-au pierdut ca urmare a scăderilor salariale anul acesta. Luni ( azi, n.r.) o să prezint tot materialul cu cifre, cu date. De unde banii? De la bănci, dar nu din împrumuturi.  Ele vor contribui de bunăvoie şi nesilite de nimeni. Dar să aşteptăm până luni. Vă promit că veţi afla public totul.

Azi am plătit 81 de milioane la ANAF pentru taxa de mediu. Jos România!

Am cumpărat un Renault Laguna II B din Franţa, an fabricaţie 2005, şase trepte, diesel, 1,9 DTI, dublu climatronic, senzori pentru monitorizarea presiunii din pneuri, ultra electronizată, pilot automat, senzori de ploaie, computer de bord, etc. Statul român a considerat că sunt un nebun şi mi-a calculat 2000 de euro taxa de poluare. Maşina mea ultraaccesorizată, la mâna a doua, cu 100.000 de km la bord, dotată cu zece airbag-uri, a costat 5000 de euro în Franţa, adică mai puţin decât un Logan nou. Statul român m-a „julit” de 2000 de euro, pe care i-am plătit azi cu strângere de inimă şi buci, auzind că, de la 1 ianuarie 2011, la maşina mea, taxa de mediu ajunge la 3500 de euro.

Tot azi, când m-am întors de la fisc cu buzunarele goale, am deschis televizorul, unde rânjea la popor ministrul Mediului din România. Adică ungurul Borbely, desigur.

Ministrul mediului e la fel de nesimţit ca şi fostul ministru al mediului, ca şi fostul fost ministru al mediului, ca şi majoritatea politrucilor de guvernanţi care, de-a lungul timpului, au luat şpagă de la producătorii şi importatorii de maşini noi din România.

Laszlo Borbely a declarat că taxa auto va fi mărită întrucât autorităţile încurajează schimbarea parcului de maşini cu maşini noi, şi nu cu maşini second hand, mai vechi de zece ani. “Vom mări taxa auto pentru că nu ne permitem să casăm 180.000 de maşini şi să aducem maşini second hand”, a spus Borbely într-o conferinţă de presă.

Cine nu-şi permite, mă, ungure, cine? Comunistule mic care eşti tu mic şi comunist! Huo!

Mergem mai departe.

Borbely a zis că, potrivit datelor deţinute de Ministerul Mediului, din cele 120.000 de maşini second hand care s-au adus anul acesta în România aproape 50 la sută sunt maşini mai vechi de zece ani. Adică, ca să vă traduc din ungureşte în româneşte, 120.000 de români au ales o maşină la mâna a doua din Occident net superioară Daciei Logan, chiar şi nouă, cumpărând maşina de acolo cu 1000-2000 de euro, sfidând, astfel, pe şmecherii de la uzinele Dacia care au vândut mai puţin din cauza asta. Ofticoşii de la Dacia manipulează, prin politicieni de la cel mai înalt nivel, poporul, cu ştiri despre rablele care ne invadează ţara. Sanchi! Aţi pierdut bani, băi franţujilor, recunoaşteţi!

Ce mai mor miniştrii de grija poluării! Dar la români se mai gândeşte cineva din guvernul ăla, nesimţiţilor, traficanţilor, pucăriabililor de politicieni care sunteţi voi puşcăriabili?  Când mă gândesc la Volkswagen-urile Golf, care ne-au invadat ţărişoara noastră nepoluată, luate din Germania cu 800-1000 de euro, la care s-a mai adăugat una mia euro taxa de mediu din 2010, îmi vine să le plâng de milă românilor care, în sfârşit, şi-au permis şi ei o maşinică decentă. Noroc cu guvernanţii noştri cinstiţi, dezinteresaţi, care ne taie cheful de a ne cumpăra un Golf în bună stare cu o mie de euro, pentru a ne forţa să cumpărăm o janghină de Logan, cu 6000, eventual în rate, care, cu dobânzile bancare, duc preţul maşinii undeva la 10.000 de euro – preţ final.

“Cine îşi permite să aducă o maşină care deja poluează mai mult, să plătească o taxă suplimentară pentru că poluatorul plăteşte”, a afirmat Borbely.

Câtă corectitudine, cât hotărâre, igen nesimţit!

Aşadar, nesimţitul de ministru a arătat că „România are o producţie autohtonă de maşini accesibile, atât la Dacia, cât şi la Ford, care va porni cu mai multe tipuri de maşini şi că mai sunt numeroşi dealeri de autovehicule”.

Serios?! Adică băi, nesimţitule, faci trafic de influenţă la televizor pentru Dacia şi Ford, plus ceilalţi importatori?

Stimate ungur, de când dai matale sfaturi poporului român, prin care încerci să îl convingi că, în loc de 1000 de euro, e mult mai bine să dea 10 – 11 mii, cu tot cu dobânzile rezultate în urma ratelor întinse pe ani de zile?

De ce un bulgar, neamţ, francez, englez, austriac, ceh, dar şi alte naţiuni conlocuitoare ale bătrânului nostru continent garantează libera circulaţie comercială a mărfii auto, chiar şi la mâna a doua, în pofida faptului că şi ţările astea au, în marea lor majoritate, o industrie auto puternică, iar în România trebuie să luptăm pentru a salva Dacia de la faliment?

Mie nu îmi dă Dacia să mănânc, nici şmecherul ăla de românaş de la cârma fabricii, combinatorul de Stroe, nici Ministrul Mediului, nici ăla al transportului. Ce mă interesează bă, ungurule, că nu mai vinde Dacia maşini, dacă îşi cumpără lumea autovehicole second-hand din Europa?

Mă doar fix în cur. Să vină statul şi la mine să îmi sprijine afacerea. Vine? Normal că nu. Să dea faliment Mioveniul, dacă nu poate să fie performant, că şi aşa francezii îşi deschid fabrici numai prin Mexic, România, Rusia, şi alte ţări de-astea unde merge franţuzul cu sacoşa de bani la proştii aflaţi la guvernare, unde obţine ce vrea cocoşul lui galic, în detrimentul unui popor întreg, prin cea mai jenantă protecţie oferită de un stat unui investitor privat care, după mine, se poate întâmpla numai în România şi în ţările bananiere.

Ca să vă stric ziua de tot, aflaţi că proprietarii de maşini ar putea plăti în 2011 o taxă de poluare cuprinsă între 32.000 de euro pentru înmatricularea unei maşini non-Euro cu motor de 3.200 de centimetri cubi, veche de 20 de ani şi 91 de euro pentru un autoturism nou Euro 5, cu motor de 1,1 litri, scutit în prezent de la taxare. Adică plătim undeva pe la 3000 de euro taxa de mediu pentru o maşină normală, nu de fiţe – asta nu zic golănaşii ăştia mici care dau numai extremele de preţ, în speranţa că vor convinge bizonul aflat în criză să mai pupe o rată pentru un Logan ultimul răcnet. Adică Facelift, poligloţilor.

Stenogramele presei prahovene. Episodul I. Convorbire telefonică între mogulul secret şi politicianul Mircea Cosma.

Seara alegerilor locale din 2008

Mogulul secret: Alo! Vă salut, să trăiţi, vă preţuiesc!

Mircea Cosma: Alo, ştiu. Să creşti mare, derbedeu mic!

Mogulul secret: Să dea Dumnezeu! Ce faci, tăticule, merge treaba?

Mircea Cosma: Dacă nu merge, pică, he, he, he…

Mogulul secret: Aş vrea, stimabile şi distinse Mircea Cosma, să fiu primul român care vă transmite felicitările şi omagiile pentru câştigarea funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova. Deci, felicitări, domnule preşedinte!

Mircea Cosma: Doamne-ajută, ce cifre ai?

Mogulul secret: Domnule preşedinte al Prahovei, sunt primul mogul care v-a spus asta, să mă notaţi acolo, la dumneavoastră, în agenda aia jerpelită din 62’, dacă îmi permiteţi un spirit de glumă.

Mircea Cosma: Am notat acum cu stiloul chinezesc (râde).

Mogulul secret: Cred că aia mică e disperată, vede că pierde. Măi, e incredibil, mustaţa aia a jucat un rol important. Chiar dacă ar fi trucată, prahovenii îşi păstrează opţiunea de vot.

Mircea Cosma: Da, tati, chiar dacă mustaţa e trucată, prahovenii îşi păstrează opţiunea de vot. Adică eşti ospătar, du-te-n p…a mă-tii, nu te votez.

Mogulul secret: Cred că cea mai mare greşeală a făcut-o asta mică când m-a ales pe mine ţintă. Dacă era deşteaptă, venea la mine, îmi sugea p..a, spunea sărutmâna pentru masă, şi cu asta basta. Că loviturile mari, nu cu presa i le-am dat, ci cu puterea mea de combinaţii şi de joc. Punct!

Mircea Cosma: Naşpa, acum trebuie să ne pregătim să îl omorâm pe Volo…

Mogulul secret: Dar este elementar, dragă Watson (râde). Păi, presa trăieşte din sânge, f….t, puroaie, de unde trăieşte presa?! Din fapte pozitive?! Ce dracu’!

Mircea Cosma: Te-am pupat, putoare mică, salută-l şi pe Baron.

Mogulul secret: Îi dăm şi lui o deconcentrată?

Mircea Cosma: Îi dăm m..e, băi, te-ai tâmpit, e doar un câine!?

Mogulul secret: E câine, dar e al meu, he, he, he!

Această stenogramă a fost şi va fi reală numai atunci când se vor declasifica dosarele istoriei, inclusiv cele ale lui Mihai Viteazul. Până atunci, rămâne doar un pamflet care trebuie tratat ca atare. Punct!

Maria Vlas a fost eliberată condiţionat. La instanţa din Ploieşti, normal!

Aveţi o singură variantă pentru a ghici la care instanţă din ţară a fost eliberată condiţionat stimabila, onorabila Maria Vlas. Este evident, dragii moşului, că numai Tribunalul Prahova putea să dea o astfel de soluţie. Nu vreau să comentez prea mult felul în care s-a judecat, corectitudinea deciziei instanţei, vreau doar să vă relatez ce am auzit azi legat de o speţă economică.

La Ploieşti, un om care are de recuperat de la un ţepar aproape două miliarde a avut azi proces la celebrul tribunal. Suma este considerabilă, urgenţa executării ţeparului în beneficiul afaceristului cinstit care a fost ţepuit este vitală pentru ca acesta să nu intre chiar omul în faliment. Mai pe scurt, firma omului a livrat marfa ţeparului, ţeparul a vândut-o, şi-a luat o maşină de fiţe şi a uitat să îşi plătească marfa, refuzând toate biletele la ordin.

Ţeparul a contestat azi decizia soluţiei de executare, iar onorabila instanţă ploieşteană, neţinând cont de faptul că individul a refuzat vreo 20 de bilete la ordin, i-a acordat ţeparului o amânare a procesului pentru două luni, iar ţepuitul, care îl paşte falimentul după această pierdere, a rămas înmărmurit, cu buza umflată, pentru că două luni amânare la executare pot fi şi ultimele din afacerea sa. Onorabila instanţă a amânat procesul din lene, cred eu, şi din nepăsarea faţă de soarta unei firme care contribuie cinstit la bugetul de stat.

În timpul ăsta, vin cu exemplul unei instanţe din Moldova care, acum două zile a dat judecare rapidă, de pe o zi pe alta,  într-o speţă identică. De-asta iubesc eu instanţele prahovene, că lucrează metodic. Şi greoi, şi nesimţit, în beneficiul unuia despre care putem spune fără dubii că a tras ţeapă altuia. Cu dovezi, cu tot ce trebuie.

Iar acum, după ce Vlas a fost eliberată la Ploieşti, după ce toţi ghenoşii sunt judecaţi tot aici, vă întreb: nu era normal ca mama FNI să fie judecată la instanţa din urbea lui Nenea Iancu?

Dragoş Pătraru, amintiri din viitor

Va fi odată, ca niciodată, un jurnalist echidistant, dedicat profesiei lui, dar mai ales a altora, un tip integru, care şi-a construit întotdeauna corectitudinea fără bani la negru, materiale moca pentru construcţia casei sale, şpăgi primite în plic, în fine, să n-o lungesc, un găozar sadea.

Golănaşul despre care vorbim se numeşte Dragoş Pătraru. Acest tip fin conduce o publicaţie deontologică, echidistantă, dreaptă, de nişă, adică un pamflet, un fel de glumă, pe care, sper eu să nu o închidă niciodată.

Drumul său în viaţă construit atât de greu va fi previzibil. Plecăm, doar, de la corectitudinea cu care acest om a fost înzestrat de însuşi Dumnezeu şi putem deduce, simplu, că peste doi ani, imberbul jurnalist de astăzi îl va susţine, în campania electorală pentru alegerile locale din Ploieşti, pe Iulian Bădescu, un alt tip echidistant, pe care Pătraru îl apreciază la reala sa valoare.

Pentru că, da, desigur, Pătraru Dragoş are un reper valoric bine implementat, de la care nu se abate nici când vine vorba de şantaj, potenţiale şpăgi, sau diferite alte bunuri atât de necesare lui şi familiei sale. Un tip corect cu nas fin, care miroase valoarea de departe!

Acest om onest, sincer, deschis, spontan, talentat, într-un cuvânt – o nebunie de băiat – m-a comparat cu tipul ăla de la B1TV, Radu Moraru, care răspunde la ordinele fraţilor Păunescu aflaţi, momentan, în serviciile marinarului Traian Băsescu. A legat numele meu de clanul Prigoană, declarând, în stilul său incisiv şi, mai ales, drept, că voi conduce Ploieşti TV, televiziunea afiliată PDL, conform surselor sale bine-documentate, din PDL Prahova.

Din şpagatul de logică al lui Pătraru rezultă, fără echivoc, că subsemnatul va deveni un fel de Radu Moraru al Ploieştiului.

Informaţiile distinsului jurnalist m-au jignit, recunosc! De aceea, vreau să îi dau în bobi şi să vă spun şi vouă, cititorilor mei, părerea mea echidistantă despre deontologul Pătraru, un exemplu în viu al jurnalismului prahovean, o valoare, un titan, dacă îmi permiteţi să recunosc, cu invidie, desigur.

Viitorul lui Dragoş Pătraru este tot atât de roz ca şi rezultatul PSD de la alegerile parlamentare viitoare, de aceea voi profita de acest spaţiu editorial pus la dispoziţie de mine ca să fiu prima persoană care îl felicită pentru alegerea făcută. Alegerea făcută de Sebastian Ghiţă, şeful lui Dragoş Pătraru, în viu şi el.

Sebastian Ghiţă, din câte cunosc, e un tip haios, de viaţă, inteligent puţin peste medie, titrat de nişte grei ai PSD să devină ceea ce a devenit. Sebastian Ghiţă, şeful şi patronul spiritual al lui Dragoş Pătraru, face parte din pleiada milionarilor îmbogăţiţi din afacerile cu statul român. Îl felicit pentru asta, dar vă reamintesc vouă, cititorilor care folosiţi un laptop, computer sau i Phone, că Sebastian Ghiţă nu este inventatorul lor, ci doar intermediarul de vânzări dintre un producător mondial oarecare şi acelaşi stat român, care, într-o perioadă neagră a istoriei noastre, s-a înghesuit să cumpere de la firma condusă de cunoscutul om de afaceri ploieştean totul, de la nişte softuri precare până la componente de calculator piperate.

Sebastian Ghiţă s-a evidenţiat în mediul de afaceri din România capitalistă ca fiind un jucător rapace, totalitar. Acest om care a beneficiat de banii publici în perioada de aur a guvernării Năstase se pozează, astăzi, cu fostul premier, dar mai ales cu viitorul de platină al ţării numit şi Victor Ponta, apropiat al lui Năstase, prieten intim al lui Sebi. Din această companie selectă mai face parte şi distinsul şi cinstitul preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, domnul Mircea Cosma, despre care ar fi atât de multe de spus încât nu zicem chiar nimic, că nu ne permite nici spaţiul, dar nici ficatul.

Ajungând, aşadar, la manipularea prin omisiune, trebuie să ştiţi că patronul publicaţiei altPHel, adică tot Dragoş Pătraru, a fost angajat de Sebastian Ghiţă să conducă postul de televiziune Prahova TV, unde, din cauza crizei, Pătraru s-a mutat şi cu redacţia altPHel, ceea ce nu e rău deloc, pentru că mai scuteşte chiria de vreo 150-200 de euro.

Tot echidistantul jurnalist Dragoş Pătraru ştie toate potlogăriile făcute de PSD în Prahova, cunoaşte în detaliu licitaţiile şi sumele câştigate de omul de afaceri Sebastian Ghiţă, adică patronul său, din contractele cu statul român, dar niciodată nu o să vedeţi o anchetă în echidistantul şi dreptul său ziar despre dosarele şi faptele de arme ale tănărului său patron care, între noi fie vorba, e de aceeaşi vârstă cu mine (am avut o gagică care era în clasă cu el, la LMV).

Cunoscătorii de figuri şi obiceiuri din presa locală râd cu lacrimi la vederea teatrului de păpuşi regizat la Prahova TV, sub bagheta distinsului Dragoş Pătraru.

Iar eu, când văd că reprezintă, subliminal, interesele vreunui antreprenor din domeniul construcţiilor, îl mai poreclesc, amical, Sorin Roşca Stănescu. Mai glumesc şi eu, mă înţelegeţi, desigur!

Mă opresc aici, dintr-un motiv simplu: nu sunt eu ţinta materialelor de propagandă împrăştiate online şi pe print de colegul Dragoş Pătraru. Reprezint doar o victimă colaterală despre care putea, la fel de bine, să nu amintească. Nu s-a abţinut, asta e. Totuşi, eu îi doresc succes în viitor. Are nişte salarii de dat şi o familie de întreţinut, să dea Dumnezeu să meargă înainte! Dacă se poate, cu dreptate şi cumpătare, cum îi stă bine unui jurnalist cinstit.

Litoralul bulgăresc se urinarăvă pe Mamaia

Cazare la ora 16.00, decazare cel târziu la 11.00, optzeci de milioane lei vechi pentru cinci nopţi de cazare, fără masă – toate aceste minuni ale turismului românesc le putem găsi în staţiunea de mare angajament numită Mamaia – această perlă protejată de barieră a litoralului românesc.

Aici, în oaza asta de fericire a snobilismului mioritic, victimele care pun botul şi se cazează plătind scoruri exorbitante beneficiază de un veritabil all inclusiv, în care oferta turistică include furăciune la hotel, şmen la parcare, sictir şi toxiinfecţie la restaurant, plus un mediu ambiant de vis pe plajă, unde maneliştii îşi scuipă seminţele în luxu’ dreacu’, după ce au plătit cincisute de mii de lei pentru a beneficia de un şezlong, ca să stea cu ghiulurile la soare, când se întorc din minunata apă curată ca lacrima, unde s-au pişat mai devreme, şi-au suflat nasul şi au reuşit să-şi îndepărteze de pe corpul plin de tatuaje algele pe care nu se sinchiseşte niciun angajat de pe litoralul românesc să le strângă.

Acum, că tot v-am convins să nu rataţi Mamaia, trebuie să mai ştiţi că, pentru a ajunge în acest paradis unic în Europa, turistul trebuie să ia vreo două radare pe Autostrada Soarelui, un cui în roţi, dacă e cu adevărat norocos, plus vreo trei câini maidanezi pe capotă, extrabonus. Asta ca să nu uite turistul că România, dacă nu e mereu suprinzătoare, cel puţin de căcat tot e.

La o sută de kilometri în sud, după graniţa română, se află litoralul amărâţilor de bulgari. Ştiţi, noi fiind cu cel puţin o sută de ani înaintea lor, chiar ne putem mira că au şosele, domnule, incredibil! Plus că, în drum spre Sunny Beach, nu am văzut câini maidanezi.

Probabil că, din cauza sărăciei, i-au mâncat nenorociţii de băştinaşi.

Bulgarii ăştia atâta minte au avut să se linguşească la străini: peste tot indicatoare şi în engleză, română, germană, cazare peste tot – nişte sclavi, domnule! Nu ca la noi, unde am păstrat tradiţia ospitalităţii româneşti – nu punem indicatoare neam, iar unităţile de cazare nu le-am vândut la străini pentru că, nu-i aşa, noi nu ne vindem ţara! Trăiască România care nu s-a predat străinilor, trăiască pacea, trăiască poporul nostru!

Tot în ţara aia mică cu limbă barbară, există un sistem nemaivăzut în România numit all inclusive, unde se mănâncă şi se bea în draci. Probabil că tot lipsa de ştaif i-a făcut pe bulgarii ăia să facă temenele în faţa oricărui amărât de turist neamţ, englez, olandez sau român. Câtă umilinţă, domnule, inacceptabil!

Adică să nu fie un ospătar sictirit, cu fiţe în cap, care să-ţi aducă friptură scumpă, reîncălzită, mizerie în restaurant, alge în mare, femei de serviciu care să ia şpagă ca să-ţi schimbe aşternuturile – asta e prea de tot! În micimea lor, barbarii ăia au construit, peste tot, pentru turişti, aqua park-uri, minigolfuri, zeci de piscine, toate aceste nimicuri care te fac să te simţi rege pentru câteva zile de sejur, toate fiind incluse în preţul de cazare.

Câtă prostie – auzi, să nu-ţi ia bani în plus pentru o poză cu maimuţa, o cola la rece sau un butoi de bere! Risipa asta îi va costa: vor avea din ce în ce mai mulţi turişti, iar într-un final, invadatorii ăştia din toate colţurile lumii îi vor cuceri definitiv.

Adică vor cumpăra case acolo, vor băga bani în serviciile bulgăreşti, vor crea locuri de muncă, vor ajuta la dezvoltarea ţării, etc. Nu de alta, dar poate reuşesc şi bulgăroii ăştia ca, în cincizeci de ani, să ne prindă din urmă, nu?