DOSAR PENAL PENTRU EXECUTORUL JUDECĂTORESC MATEI SEBASTIAN

Standard

PRIMELE CĂTUŞE PENTRU EXECUTORI?

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, în data de 13 noiembrie, anul curent, cu titlu definitiv, casarea sentinţei „blajine” aplicate de justiţia prahoveană pe numele executorului judecătoresc Matei Sebastian, hotărând începerea urmăririi penale în cazul acestuia. Este prima hotărâre din istoria magistraturii prahovene postdecembriste când un executor judecătoresc, în ciuda relaţiilor suspuse de care se ştie că beneficiază, este prins în corzi de procurori. E drept că nu de cei de la Ploieşti. Aceştia au aplicat un mare NUP, contrazis de instanţa supremă de la Bucureşti. Derulăm, în continuare, filmul faptelor de care se face acuzat Matei Sebastian.

 

Povestea în care este implicat Matei Sebastian include nume mari ale judeţului. Este vorba despre o subevaluare de teren în care sunt implicate două firme, în acţionariatul cărora îl găsim pe fiul fostului viceprimar pesedist al Ploieştiului, Nicolae Oprea, actual consilier local în CL Ploieşti. Bătrâna de 80 de ani Farmache Adalgiza Maria a fost afectată, printr-o licitaţie organizată de biroul executorului Matei Sebastian, cu privire la proprietatea acesteia din comuna Dumbrăveşti. Proprietatea evaluată la 3.800.000.000 ROL a fost înstrăinată, cu aportul executorului, cu suma de 900 de milioane de lei vechi, adică un sfert din valoarea reală a proprietăţii.

 

Firma prietenă a lui Oprea

Tot scandalul a ajuns în faţa instanţei în urma unor combinaţii aranjate de care se face vinovat, conform procurorilor, executorul Matei Sebastian şi adjudecătorul licitaţiei, firma SC URBAN ELECTRIC SRL, unde îi regăsim, ca asociaţi, pe Radu Ştefan Oprea şi pe Ştefănescu Mihail. La licitaţia de adjudecare a terenului bătrânei nu s-a prezentat numai firma URBAN, ci şi MBTT DEVELOPMENT SRL. Surpriza o regăsim atunci când studiem acţionariatul MBTT, unde descoperim aceiaşi doi asociaţi, acelaşi administrator şi acelaşi sediu. Cu alte cuvinte, Oprea şi cu Ştefănescu s-au concurat pe ei înşişi, prin firmele lor. Explicaţia este simplă: dacă ar fi fost o singură firmă care participa la licitaţia de adjudecare a bunului, valoarea de pornire a licitaţiei nu se putea scade sub 75 la sută. Cei doi nu au avut nici măcar imaginaţia să-şi aducă o firmă prietenă, folosind, pentru concursul de adjudecare, societăţile în care ambii sunt acţionari. Cu alte cuvinte, o mână moartă o spală pe alta. Îi felicităm pentru ingeniozitate şi aşteptăm urmarea.

 

Instanţa fără speranţă

De trei ani de zile, bătrâna Adalgiza umblă pe holurile instanţelor prahovene, căutându-şi dreptatea. Aceasta a făcut plângerea penală când a observat că proprietatea sa, scoasă acum la licitaţie de către executor pentru neplata unor datorii de 200 de milioane, se vinde la un preţ de mizerie. Plângerea penală făcută la Judecătoria Ploieşti a fost împotriva executorului Matei Sebastian, a lui Radu Oprea, Mihail Ştefănescu şi asupra evaluatorului Ioan Maghiar. Un exemplu concludent, în afara preţului mic calculat de Maghiar, pentru teren, este şi un cântar cuvă-basculă, în valoare de 130 de milioane de lei vechi, ce se afla pe teren, executorul scoţându-l la valoarea de 3 milioane de lei vechi la vânzare prin procedura de licitaţie.

 

Hăţişul fără ieşire din justiţia prahoveană

În urma plângerii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti a tergiversat cercetările, dând, în final, un mare NUP împotriva executorului judecătoresc Matei Sebastian. Din câte am aflat, pe celelalte părţi implicate în proces procurorii nici măcar nu s-au sinchisit să-i cheme la audieri. Tot materialul probator, respectiv probe scrise, expertize, etc, a ajuns la Curtea de Apel Ploieşti – Secţia penală, unde s-a depus plângere împotriva soluţiei dată de Parchet. Judecătorul Ion Stelian, după ce a văzut dosarele, a mers pe mâna Parchetului şi a respins ca nefondată plângerea formulată de Farmache Adalgiza

 

Adevărul a ieşit la iveală la ICCJ
Bătrâna şi-a continuat coşmarul prin instanţele prahovene fără nici un rezultat. Până la urmă, s-a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie unde, exact pe aceleaşi probe, instanţa a admis recursul declarat, a casat sentinţa justiţiei prahovene şi a dispus începerea urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc Matei Sebastian. 

 

Primul caz, aşteptăm urmările…
Matei Sebastian este primul executor judecătoresc din Prahova asupra căruia se începe urmărirea penală. După mii de cazuri de abuz semnalate de cetăţeni, nerezolvate vreodată, după ani de zile de pierdut sănătate şi nervi prin instanţe, judecătorii din Bucureşti au aplicat soluţia finală. Ca să înţelegeţi cu exactitate despre cine vorbim, trebuie să vă spunem că executorul Matei Sebastian este recunoscut, pe holurile justiţiei prahovene, ca fiind un apropiat al familiei Gherasim, fostul procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti. Gherasim a fost zburat la Bucureşti, la un moment dat, în funcţia de procuror general adjunct al Parchetului General, sub pulpana lui Tănase Joiţa. Magistratul a fost implicat, în trecut, într-un scandal de presă în care era acuzat că a primit cadou un Audi de la interlopii din Ploieşti. Familia Farmache intenţionează să depună plângere penală separat împotriva lui Radu oprea şi a asociatului acestuia din URBAN ELECTRIC şi MBTT DEVELOPMENT.

 

ICCJ a trimis dosarul penal pentru soluţionare către Curtea de Apel Ploieşti. Ca fapt divers, suntem curioşi dacă dosarul lui Matei Sebastian ajunge la cea recunoscută ca fiind „mama executorilor judecătoreşti”, doamna procuror Georgeta Buliga. Revenim cu amănunte.

 

Sebastian Ignat  

  

Conexiunea FIBEC – PROTELCO

Standard

Sugativa ROMTELECOM

Florin Serghei Anghel, preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, se poate mândri cu o avere impresionantă. Cel care ocupă locul 3 pe lista la europarlamentare din partea Partidului Conservator a demonstrat cu prisosinţă că nu originea contează pentru a atinge cele mai înalte culmi în politică, ci isteţimea şi dorinţa de a acapara cât mai mult. Dintr-un simplu inginer în cadrul atelierului de întreţinere a centralei telefonice din Câmpina, Anghel a înfruntat cu stoicism greutăţile vieţii, ajungând multimiliardar, preşedinte de filială judeţeană de partid şi membru în cadrul Consiliului Naţional de Conducere al Partidului Conservator. La prima vedere, mâna dreaptă a lui Felix Voiculescu pare exemplul perfect de urmat în viaţă al politicianului sau, după caz, al omului de afaceri. Pentru că o parte deloc de neglijat din conexiunile de afaceri prahovene pendulează în jurul acestui nume „greu”. Dacă dăm, însă, la o parte praful de pe vechile incursiuni financiare ale societăţilor controlate de Serghei Anghel vom descoperi amănunte picante legate de combinaţiile pe tiparul clasic al oportunistului parvenit prin politică. Perseverenţa şi-a spus cuvântul în cazul lui Florin Serghei Anghel, politician care, după cum putem observa cu ochiul liber, a pus perfect în practică sloganul partidului din care, vremelnic, face parte: „Afirmă-te, române!”.   

CV imbatabil

Cel care a luat locul lui Don Mircea Cosma pe jilţul Consiliului Judeţean Prahova în anul 2004 a declarat, la început de mandat, că nu a venit să facă afaceri la CJ, pentru că are deja foarte mulţi bani. Îi dăm perfectă dreptate, mai ales după ce parcurgem traseul îmbogăţirii sale. Derulăm povestea succesului, întorcându-ne în timp la începutul anilor 90’ atunci când Florin Serghei Anghel, actualul preşedinte al CJ Prahova, era pasionat de telefonie. Mai precis, începând cu 1985 şi până în anul 1992, Serghei a ocupat onorabilul post de inginer la întreţinere în cadrul centralei telefonice din Câmpina care aparţinea, la vremea respectivă, de Direcţia de Poştă şi Telecomunicaţii Prahova. Am auzit că, în paralel, pentru a se întreţine, Florin organiza şi meditaţii cu copilaşii din Câmpina. Pentru care plătea impozite la stat. Înduioşător.  

Romtelecom sună bine

Lui Florin Anghel nu i-a sunat niciodată tonul de ocupat în carieră, motiv pentru care, datorită, desigur, meritelor sale profesionale, a avansat în anul 1992, reuşind să ajungă şef de sector la Întreţinere Echipament în cadrul aceleiaşi Direcţii de telecomunicaţii câmpinene. În paralel, Anghel şi-a descoperit o nouă pasiune pentru politică, remarcându-se, mai târziu, ca un înfocat sprijinitor de uşi pe la PNŢCD Prahova. Cu folos, din câte vom vedea în rândurile următoare. Din 1994 Anghel a devenit, din şef de sector, şef judeţean al Direcţiei de Telecomunicaţii Prahova. Conştientizându-şi probabil valoarea şi, totodată, potenţialul cercului său de prieteni, Serghei a reuşit să prezinte în faţa membrilor PNŢCD care, între timp, erau la guvernare, un anumit domn Sorin Ioncu, care a promis fidelitate partidului, cu mâna pe receptor, scuzaţi, pe inimă. Spunem asta pentru că Ioncu s-a remarcat mai târziu a fi succesorul lui Florin Anghel la conducerea sectorului de telecomunicaţii câmpinene, atunci când Serghei a avansat la Ploieşti. Drumul acestuia în viaţă a continuat prin el însuşi, Anghel devenind, din ianuarie, 1997, până în februarie, 1998, director coordonator al Romtelecomului pe Prahova. Felicitări! Ne vom apleca, mai mult, asupra acestei perioade, mai ales că ea este urmată cu avansarea totală. Din februarie 1998 până în februarie 1999, Florin Anghel a devenit director general al Romtelecom. Pe ţară! Până în 2003, Serghei a oscilat între director general, consilier al directorului general şi, surpriză, om de afaceri.  

FIBEC

Dacă acest nume nu vă sună cunoscut, trebuie să vă spunem tot noi că el are rezonanţă maximă în mediul de afaceri prahovean. Despre Câmpina nici nu vă mai spunem că acolo se vorbeşte în şoaptă, pe la colţuri, despre trustul controlat de Florin Anghel. De ani de zile, FIBEC HOLDINGS creşte, proporţional cu numele celui care i-a dat viaţă, şi anume Florin Serghei Anghel. Prin FIBEC HOLDINGS, controlat pe acte de soţia multimiliardarului şef de judeţ, Anghel îşi asigură liniştea financiară de zi cu zi. Ce nu s-a ştiut până acum, ci doar s-a bănuit, vă spunem noi în rândurile ce urmează. 

Romtelecom supt cu abnegaţie

Din fişetele prăfuite ale serviciilor secrete ne-a căzut în mâini un document absolut senzaţional. În perioada când Anghel era jupân la Romtelecom, societatea controlată de el şi familia acestuia a supt contract după contract, pentru lucrări de telecomunicaţii executate în 19 localităţi ale judeţului Prahova. Iată lista cu lucrările de telecomunicaţii executate de firma FIBEC în perioada 1997 – 1998, atunci când peste Anghel, la Romtelecom, nu mai erau decât, probabil, stâlpii de reţea telefonică aeriană. 21.150 de linii telefonice a executat FIBEC în Prahova, valoarea totală a lucrărilor executate numai în anul 1997 ridicându-se la valoarea de 6,3 miliarde de lei vechi. Dacă transformăm această sumă în dolari, la valoarea cursului leu-dolar din acel an, deducem că firma condusă, bineînţeles, de doamna Anghel, soţia şefului Romtelecom de la acea vreme, a produs un profit de 900.000 de dolari, la o paritate de 7000 de lei pentru un dolar, cât înregistrăm pe site-ul BNR în arhiva anului 1997. Iată lista prahovenilor cablaţi de familia Anghel la circuit. Circuitul telefonic, că de circuitul banilor se ocupa Serghei, din câte am observat. 

Lucrări de telecomunicaţie executate de firma FIBEC în perioada 1997 – 1998

Aluniş – 800 de abonaţi;Adunaţi – 400;Ariceşti Rahtivani – 1800;Ariceşti – Zeletin – 500;Paleologu – 1400;Ceptura – 1150;Ceraşu – 900;Colceag – 900;Cosminele – 400;Dumbrăveşti – 700;Mizil – 6200;Poiana Vărbilău – 200;Proviţa – 1100;Secăria – 300;Şotrile – 300;Ştefăneşti – 600;Telega – 1600;Tomşani – 900;Vâlcăneşti – 1000 Hop şi Ioncu!Vă povesteam mai devreme despre tânărul Sorin Ioncu care promitea atâtea atunci când a fost prezentat la PNŢCD, în perioada de glorie a partidului, de către Florin Anghel. Într-adevăr, s-a dovedit că prietenul lui Serghei promitea. Şi pentru a demonstra acest fapt şi-a înfiinţat firma PROTELCO, de mare succes şi în prezent. Colegii de la cotidianul Monitorul au observat că PROTELCO se laudă pe propriul site, trecând la loc de cinste, printre principalii colaboratori ai firmei, pe SC FIBEC HOLDING. Are şi de ce, spunem noi. După ce a fost înscăunat pe postul de şef al telecomunicaţiilor câmpinene, în locul lui Serghei Anghel care avansase la judeţ, şi apoi la divizia naţională a Romtelecom, Sorin Ioncu a făcut, prin PROTELCO, ce ştia el mai bine. Şi anume un management de succes. Nu cu Romtelecomul, aşa cum aţi fi tentaţi să deduceţi, ci cu PROTELCO care, mulţumită providenţei, probabil, a câştigat, în acelaşi an al înfloririi liniilor telefonice marca „FIBEC”, contracte de aproape o sută de mii de dolari. Astfel, în anul 1997, PROTELCO Câmpina a proiectat 35.100 de linii telefonice pentru un număr de 26 de localităţi prahovene. Să le fie de bine! Aşa e şi frumos – câmpineanul să se ajute cu câmpineanul.   

Circuitul banilor în natura CJ şi despre cum sapă FIBEC în canalele Boldeştiului

Zilele trecute, cotidianul prahovean  „Monitorul” a scos la iveală mai multe situaţii în care Florin Anghel este într-un real conflict de interese. Firma FIBEC, la care soţia lui Anghel este acţionar lucrează în prezent la extinderea unei reţele de canalizare a oraşului Boldeşti Scăieni. Anul acesta, societatea FIBEC SA a câştigat licitaţia pentru extinderea reţelei de canalizare a oraşului. Lucrarea, aşa cum recunoaşte şi colegul de partid al lui Anghel, primarul localităţii, Ion Dumitru,  va costa aproximativ 12 miliarde de lei vechi şi se va încheia la sfârşitul anului viitor. Şi asta, în situaţia în care recent, Anghel declarase în mod public, la o emisiune TV,  că firma FIBEC nu mai execută lucrări pe bani publici.  Firma FIBEC, însă, are destule antecedente cu sodomizarea banului public. În iulie 2005, societatea la care este acţionar soţia preşedintelui Consiliului judeţean Prahova a executat o lucrare de reparaţie a Şcolii Generale nr. 3 Sfânta Maria din Mizil, lucrare care a primit şi ajutorul substanţial al Consiliului Judeţean.  Anghel a luat drumul munţilor. Cu tot cu munţi.
În urma unui alt material de presă redactat de colegii de la cotidianul „Monitorul”, prahovenii au aflat că preşedintele Serghei Anghel şi-a cumpărat una bucată versant în comuna Secăria, pe care l-a achiziţionat la incredibilul preţ de 150.000 euro. Deşi în zonă, terenul se vinde la 35 euro mp, firma FIBEC HOLDINGS l-a cumpărat cu 0,22 euro mp. Terenul de 68,87 hectare de păşune şi 30,9 hectare de pădure a fost cumpărat prin licitaţie publică de firma FIBEC, pentru a construi acolo un sat de vacanţă, cu o investiţie minimă de 15 milioane de euro. Potrivit caietului de sarcini, investitorul trebuie să construiască pe muntele pus în vânzare 50 de vile, un hotel cu 30 de camere, un motel cu 10 camere şi un teren de sport cu baza sportivă aferentă. Autorităţile locale au impus un singur termen, şi anume 10 ani, pentru amenajarea unui bazin de înot şi a unui patinoar. Celelalte obiective, mult mai importante şi costisitoare, nu au termen limită, ceea ce ar putea anula prevederile din actul de vânzare-cumparare. În plus, bănuim că nu întâmplător, 14 miliarde de lei vechi vor merge de la bugetul judeţului pentru drumurile de la Secăria. Surpriza vine la aflarea numelui celor care au concurat pentru obţinerea acestei locaţii. La licitaţie s-au înscris trei firme, toate din Campina: FIBEC Holding, hop şi amicii mai vechi de la PROTELCO si Cirex, prima fiind declarată câştigătoare după o singura strigare. Să le fie de bine! Procurorilor DNA, desigur!
 Sebastian Ignat   

Balcaniada euroalegerilor

Standard

A doua săptămână de campanie pentru europarlamentare continuă în acelaşi stil mizerabil specific Balcaniadei de la ţărănoaia. În comunele prahovene au început luptele de stradă între şefii de post, jandarmi, primari şi lipitorii de afişe. În Buşteni, câţiva neuroni aflaţi în slujba legii pumnului sprijină panourile electorale pentru a le proteja de orice contracandidat al partidului din care face parte, vremelnic, primarul Savin. Câţiva lipitori de afişe amendaţi abuziv ne-au informat că jandarmii, poliţiştii şi angajaţii Primăriei Buşteni dau târcoale, la schimb, panourilor electorale din centrul acestui oraş prahovean. În alte comune ale judeţului, câţiva primari matoliţi s-au aruncat, la mişto, cu maşinile, în grupul lipitorilor de afişe, pentru a-i determina să-şi ia tălpăşiţa şi aracetul din regatele lor rurale către alte zări. Aşa decurge campania asta, la fel ca şi celelalte. Blana europenizată a prins o culoare niţel mai comunitară, în schimb năravul e tot ăla de pe vremea când se striga pe străzi, din toţi rărunchii lămpaşelor, „Moarte intelectualilor”. Privind feţele candidaţilor prahoveni care sprijină DN1, până la capătul judeţului, observăm că toţi vor să ne dea câte ceva şi toţi, ca prin minune, vor în Europa. Bani au, vile au, rămâne doar să li se recunoască ştaiful de baroneţi europeni, sătui fiind, probabil, de proasta asta de Românie care i-a îmbogăţit peste măsură. Copiii denaturaţi ai politicii mioritice vor să se plimbe acum pe holurile UE, să stea cot la cot cu europenii rasaţi, ca să-şi de-a cu părerea despre globalizare, politici comunitare şi să bea cafele în birourile lor parlamentare de la Bruxelles. Unde să-şi ducă secretarele, amantele şi neamurile de la ţară care se vor minuna cu ochii holbaţi cât cepele cât de tare a ajuns ăla micu’, care ştim bine de unde a plecat. Trimitem în Europa exact ce putem, ce am construit, rezultatul ultimilor 17 ani de tranziţie. Probabil că vor lăsa în urma lor, pe holurile Europarlamentului, exact ca în basmul cu Hansel şi Graetel, urme de ţărână căzute din buletin. Pentru că sub costumele scumpe miroase a transpiraţie şpreiată cu disperare, doar-doar s-o pierde mirosul parvenitismului şi a inculturii becalesciene a europortuniştilor de pe listele electorale.

Sebastian Ignat
ignat@actualitateaprahoveana.ro 

Euroşmenuiala

Standard

 Ptiu, maică, da’ ce se votează? Adică io votez ca să-i trimit pă unii în Brusel? Da’ ce face ei acolo, Doamne păzeşte!, n-are şi ei familii acasă? N-are animale de crescut şi copiii de bătut? Aşa vorbea, într-una din zilele trecute, o babă din comuna prahoveană Plopu când a fost întrebată dacă se duce la votare. Femeia crede că Iliescu este prim-secretarul ţării iar cel mai iubit fiu al poporului este unul, Băsescu, care cică ar avea o privire strâmbă, care i se trage că a stat prea mult prin Africa cu vaporul. Cât despre euroalegeri, bătrâna din Plopu nu a auzit mare lucru. Este, însă, ferm convinsă că, la momentul oportun, preotul va anunţa în biserică ziua votării şi îşi va îndruma mioarele ascultătoare din parohie către cabina de vot, ca să pună ştampila pe orânduirea potrivită. Pentru această femeie de la ţară, promisiunile deşarte ale politicienilor auzite la televizor sunt percepute întrerupt, în funcţie de căderile de tensiune de pe reţea. Care oricum nu funcţionează niciodată la parametrii optimi. Curentul de la prizele din Plopu are, dacă îl măsurăm cu aparatul, maxim 180 W. Un alt ţăran glumea spunând că nici să te sinucizi nu poţi în comuna Plopu. Sigur, ar mai fii o şansă pentru alegătorii europeni de aici să întrerupă legătura cu traiul de fiecare zi folosind apa din fântâni, contaminată cu rahaţi şi diferite boli deversate, controlat, în latrinele comunale sută la sută „ecologice”. Cam aşa se prezintă traiul de fiecare zi al acestor alegători europeni care, de la 1 ianuarie, cică sunt egali în şanse şi opţiuni cu nemţii, francezi, olandezii şi celelalte naţii conlocuitoare în UE. Sătenii sunt chemaţi, cu rânjetul pe buze, de către politicieni, pentru a fi rugaţi cu cerul şi cu pământul să mozolească cumva buletinul de vot. Sunt puşi să se trezească dimineaţa, în ziua de 25 noiembrie, ca să înoate prin bălăriile de pe uliţa comunală neasfaltată, pentru a-i ajuta pe aleşii neamului să se mai aleagă odată. De data aceasta, amărâţii de săteni sunt rugaţi să trimită 35 de politicieni în altă ţară, în alt parlament, unde le vor plăti tot ei, care îi votează, diurne, salarii, transport, hotel şi roaming la telefoane. Pentru că peticita asta de Românie participă şi ea, de la 1 ianuarie, la bugetul unional. Ce aşteptări ar trebui să aibă oamenii de la aceşti turişti rătăciţi prin capitala UE? Ce speranţe trebuie să tragă ţăranul care îşi rupe spatele pe câmpurile patriei, muncind cu instrumente rudimentare, specifice epocii bronzului, ca să fie motivat să îşi rupă din timpul slujbei de la biserică pentru a trece pe la votare? Politicienii români nu reuşesc să îi explice mare lucru. De fapt, întreaga campanie pentru europarlamentare pare un joc rudimentar pus la punct aşa, la mişto, de nişte oameni care sunt împinşi din dos de liste spre poziţii câştigate la o cinzeacă, în cabinetele parlamentare sau ministeriale. 90 la sută dintre alegători nu înţeleg nimic din acest demers pentru alegerile europene. Şi nimeni nu se sinchiseşte să le explice. Ori nu ştiu ce vor căuta pe holurile din Bruxelles, ori, pur şi simplu, îi doare în cot de noi, cei mulţi, care privim încruntaţi spre rata emigrării, natalităţii, a nivelului de trai şi către nivelul subnutrit al moralităţii din clasa politică românească. Aş vrea să vă transmit un îndemn mobilizator pentru a vă convinge că trebuie să participaţi la vot. Aş vrea să vă spun că sunt acolo, pe listele partidelor, şi oameni buni, care merită pe deplin opţiunea dumneavoastră de vot asupra lor. Oricât m-aş strădui, nu pot să o fac, pentru că nu am nici cea mai mică încredere în ei, aceia care ne mint cu o perseverenţă cinică, demnă de lung-metrajele în care erou principal este Pinochio. Pe zi ce trece mi se întăreşte convingerea că suntem un popor masochist, care dă din coadă şi este flatat în mod halucinant, având o plăcere bolnăvicioasă să fie condus de oportunişti şi cleptomani. Opţiunea de a ştampila sau nu branduri de stânga sau de dreapta ce promit lapte şi miere cu nemiluita este a dumneavoastră. Mie, unul, îmi este scârbă şi mă mai gândesc dacă să mă prezint sau nu la vot, dintr-un motiv simplu: mă voi trezi în dimineaţa zilei de 26 noiembrie tot aici, între aceleaşi năravuri. Şi mă voi enerva, la fel ca un credul păcălit la alba-neagra, care a pariat pierzător, conştient fiind de şmenuiala la care a fost supus.

Pentru domnul Florian Ioniţă

Standard

Stimate domnule Ionita, va asigur ca, cel putin in cazul textelor publicate sub semnatura mea, cuvantul ura sau, in fine, starea de spirit la care faceti referire nu-si gaseste sub nici o forma reprezentarea. Presupun ca ati citit textele redactate sub denumirea generica a genului jurnalistic numit editorial sau, in functie de caz, pamflet. Intrand in detalii tehnice ce tin numai si numai de problematica redactarii si a pozitionarii pamfletului ca gen jurnalistic, se prea poate ca modalitatea de exprimare sa para dura, uneori exagerat de incisiva. Insa, in acelasi timp, va pot da asigurari ca gandirea care a dus la aparitia acestor stiluri impersonale de gen jurnalistic a pornit, cred eu, exact de la partea care s-a considerat ca lipsea din demersul editorial al publicatiilor scrise. Adica, mai pe scurt, de la conturarea unei atitudini uniforme a unei redactii legate de un subiect sau altul al zilei. Recunosc, in acelasi timp ca obiectivitatea la care faceti referire lipseste, in mod regretabil, din demersul multor jurnalisti care imping la limita suportabilitatii menirea de formatori de opinie. Recunosc, totodata, ca in lumea presei locale, in mod special, au patruns o multime de tipi neavizati care sunt, prin ceea ce scriu si, atentie, li se permite sa publice, departe de normele deontologice in vigoare. Nu incerc sa gasesc o scuza jurnalistilor dar, totusi, apropo de norme deontologice, cati dintre breslasii din toate domeniile ale Romaniei contemporane isi mai vad de treaba in mod profesionist? rezultatul muncii jurnalistice este, din pacate, in acord perfect cu societatea in care traim. Pentru ca, domnule Ionita, si la dumneavoastra sunt mari probleme. Sigur, nu stapanesc adevarul absolut dar primesc la redactie o multime de oameni care se simt lezati de sistemul in care dumneavoastra va desfasurati activitatea. Sistem care este, de multe ori, injust, inapoiat, politizat si implementat cu jumatate de masura. Munca de mantuiala inca ne caracterizeaza. Din diverse motive. Traim intr-un sistem al moralitatii subnutrite, al nedreptatii strigatoare la cer, al saraciei deprimante si al urii fata de semenii nostri. Gandind toate acestea, chiar daca sunt absolvent al facultatii de jurnalistica, le pot gasi o scuza colegilor mei care iau atitudine impotriva sistemului. iar sistemul, in loc sa-si verifice scurtcircuitele, reactioneaza penibil. Trebuie sa stiti, domnule Ionita, ca regret nespus faptul ca am ajuns sa va transmit astfel de ganduri. As fi preferat sa vorbim despre lucrurile bune din politie, despre acel aparat aflat, teoretic, in slujba cetateanului. Va promit ca o sa avem astfel de discutii cand asa se va intampla. Sa dea Dumnezeu sa nu ne pensionam amandoi pana atunci!
Cu stima,
Sebastian Ignat

Consilierii judeţeni vomită, deci există. Acum şi în Brescia.

Standard

Bon Giorno, stimaţi alegători. Aşezaţi-vă tranquillo la locurile dumneavoastră, luaţi un Rudotel sau ceva de calmare ca să nu muşcaţi din ziar, pentru a citi acest text care sigur va fi considerat unul subversiv, nesimţit şi deloc echidistant. Una grande porcăria s-a întâmplat zilele acestea cu banii dumneavoastră, care bani v-au lăsat cu buza umflată şi au zburat în bella Italia, să bucure bugetul macaronarilor din localitatea Brescia. De ce au fost buni banii noştri la ei şi în ce fel ne-au părăsit pe noi, sărmanii de prahoveni, vedere în rândurile care urmează, ca să vă mangiare nervii împreună cu noi!

 200 de bugetari s-au legănat, în nişte autocare, pe banii noştri

Între 24 şi 27 octombrie, vreo 200 de figlio di Prahova au plecat în oraşul italian Brescia pentru a promova Expo Prahova, o manifestare ce se vrea un fel de marketing al Judeţului Prahova subvenţionat de la buget. Cu alte cuvinte, cinstiţii noştri reprezentanţi ai Consiliului Judeţean, consiliile locale şi alte unităţi subordonate CJ s-au înghesuit, cu mic cu mare, în microbuze, autocare sau, după grad, în avioane, pentru a zgudui bulzul autohton pe toate părţile în faţa italienilor gurmanzi şi înnebuniţi după fratelii rumeni che ne şmeno prin toată bella nostra paesa şi ne lasciare în culo gol. 

Când o fi mai rău…

Ce să vă mai zic, Prahova a avut ocazia, săptămâna trecută, să arate ea ce poate, din toate punctele de vedere, în faţa acelor europeni care şi-au dotat centrele oraşelor cu statui ce se urinează în neştire pentru a fi fotografiate de turiştii japonezi. Diurnele celor 200 de angajaţi ai administraţiei locale, cumpărăturile, panglicăreala şi panarama au fost suportate de dumneavoastră, proştii de contribuabili, ca să vedeţi că nu numai statuile se exteriorizează, aşa, la mişto, în văzul lumii, ci şi aleşii noştri. E drept că ăştia ţintesc mai bine… 

Dă-i cu şpriţul până-n Brescia, gâl, gâl, gâl…

Oficial, reprezentanţii CJ Prahova s-au dus în grup organizat, civilizat, pentru a ne promova judeţul. Deh, doar o făceau din banii altora, adică ai noştri. Se cuvenea o atitudine decentă. Cel puţin aşa s-a întâmplat până la urcarea în autocar. Din câte am aflat, din cauza drumului lung, plin de peisaje ameţitoare, unii dintre consilierii judeţeni au ajuns pe burtă în Italia. Adică beţi mangă. Nu ştim care a fost melodia preferată cântată de grupul de turişti bugetari din care au făcut parte consilierii Gheorghe Râncu şi Ştefan Burtoi, cert este că probabil au oscilat între „Ia mai toarn-un păhărel” şi „Nu mai plânge, Jane”. Cutremurător…  

Câţiva italieni s-au rătăcit printr-un palat şi au dat peste o expoziţie

Odată ajunşi în Italia, românaşii au început să organizeze expoziţia prahoveană, să o facă atât de atractivă încât să atragă toată Brescia în palatul Martinego. Care nesimţita de Brescia n-a venit neam. Dacă ne luăm după spusele consilierului pesedist Ludmila Sfârloagă, manifestarea a fost frumoasă, cu toate că a cam plouat. Înduioşător. Cică, în total, la expoziţie au trecut câteva zeci de italieni care le era şi greu să nu nimerească Expo Prahova, în periplul lor prin palat, standurile româneşti fiind poziţionate strategic, lângă veceuri. Cu alte cuvinte, stimaţi contribuabili rupţi în dos, cei două sute de prahoveni veniţi cu diurnă bugetară în Italia au depăşit numeric vizitatorii italieni din cele trei zile ale manifestării. Au încercat ai noştri toate giumbuşlucurile: au băut, s-au scălâmbat pe la mesele oficiale, au vomat regulamentar numai în toalete, conform indicaţiilor ghizilor, totul a mers strună. Cu excepţia atenţionările venite din partea preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova, despre care am auzit că a fost extrem de iritat de comportamentul consilierilor matoliţi peste măsură. Avea şi de ce, zicem noi. Le-o fi luat şi carnetul de partid, pentru conducerea expoziţiei, în stare de ebrietate, prin Italia? Aşteptăm urmările şi vă povestim. La un şpriţ, în Prahova, România, cumpărat din banii noştri, de angajaţi la privat, nu la stat.

Sebastian Ignat