Revin rar pe blog. Fără nici un motiv.

Standard

Nu îmi amintesc cu exactitate cum suna titlul unui articol de pe blogul lui Dragoş Pătraru, în care colegul punea din nou o semi-etichetă jurnaliştilor ploieşteni dar, da, pot fi de acord că PNL a dat o masă „populăroasă” breslaşilor din media locală  la cârciuma lui Semcu. Nu ştiu dacă expresia „fomiştii din presă” poate fi trecută, fără echivoc, în categoria registrului obişnuit de limbaj altphel, cu tot cu înregistrarea la osim, dar cred cu toată sinceritatea că licenţa se întoarce, involuntar, şi asupra autorului, pe termen lung. Din acest motiv nu pot fi de acord cu modalitatea de exprimare abordată de directorul săptămânalului altphel. Toată lumea asta pestriţă care activează în domeniul presei locale este la curent şi trăieşte pe pielea sa greutăţile şi piedicile sistemului ticăloşit peste care nu se poate trece. Nu poate exista performanţă la un cotidian în care slujesc pe brânci doar 4-5 jurnalişti. Este de la sine înţeles că nu va exista ediţie fără greşeli, în care subiectele trase de păr trădează, nu de puţine ori, lipsa deontologiei şi, de ce nu, a pregătirii. Dar aici nu poţi da vina pe jurnalistul angajat, aşa cum nu poţi caracteriza un om care a livrat un text către corector-editor ca fiind „oligofren”. Un angajat care este supus blestematelor de termene fixe, în care trebuie să acopere, în două-trei ore, chiar şi două pagini cu material nu poate da randamentul creierului relaxat care cloceşte materiale la un cotidian din Bucureşti cu 200 de reporteri. Nu îl poţi compara pe reporterul ploieştean cu jurnalistul din Bucureşti din acest simplu motiv. Lăsăm deoparte criteriile de performanţă. Nu este corect să jignim. În rest, toată dreptatea din lume.  Da, se poate şi fără jigniri!

Anunțuri