Vorbe de vorbe, de la Păstorel Teodoreanu

Standard

Alexandru O. Teodoreanu (1894 – 1964), cunoscut şi sub pseudonimul Păstorel, a fost un avocat şi scriitor român, cunoscut epigramist, mare cunoscător şi degustător de vinuri şi coniacuri, membru de seamă al boemei ieşene şi bucureştene. 

A rămas în literatura română prin epigramele sale. 
A fost fratele scriitorului Ionel Teodoreanu (1897 – 1954)

Iată câteva versuri scrise de Alexandru O. Teodoreanu cu diverse ocazii….

Zece membri de partid

Zece membri de partid 
Visau viaţă nouă 
Unul a vorbit în vis, 
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă membri de partid 
De marxism s-au copt! 
Unul s-a răscopt din ei, 
Şi-au rămas doar opt! 

Opt membri de partid 
Au trecut la fapte …. 
Unul a trecut la Tito! 
Şi-au rămas doar şapte! 

Şapte membri de partid 
Fac afaceri grase, 
Unul a intrat la zdup 
Şi-au rămas doar şase! 

Şase membri de partid 
Au strigat lozinci, 
Unul a strigat greşit 
Şi-au rămas doar cinci! 

Cinci membri de partid 
Când au fost la teatru, 
Unul n-a aplaudat 
Şi-au rămas doar patru! 

Patru membri de partid 
Şi cam toţi evrei, 
Unul a plecat în Eretz 
Şi-au rămas doar trei! 

Trei membri de partid 
Vorbeau de război! 
Unul a vorbit cam mult, 
Şi-au rămas doar doi! 

Doi membri de partid 
Mândri ca păunul. 
Unul a înnebunit, 
Şi-a rămas doar unul! 

Un membru de partid, 
Cel mai lămurit. 
A plecat cu Onete-ul 
Şi n-a mai venit! 

ZERO membri de partid, 
Luptă pentru pace. 
Că partidul nostru drag 
Ştie el ce face!

 

Aici doarme Păstorel,
Băiat bun şi suflet fin,
Dacă treceţi pe la el,
Nu-l treziţi, că cere vin!

Versuri scrise când era internat în Dealul Filaretului, la un sanatoriu situat pe Şoseaua Viilor (în Bucureşti). 
Posibil să fi fost ultima lui epigramă. 
A murit după câteva zile:

Culmea ironiilor
Şi râsul copiilor
Să pun punct beţiilor
Pe Şoseaua Viilor!

În clasa a V-a de liceu, li s-a dat la teză, de către profesorul de limba română, Fântânaru, să scrie despre epigramă. 
Şi cum Fântânaru savurase de multe ori vinul de Cotnari, Păstorel a scris doar atât în teză:

Dacă apa din fântână
S-ar preface-n vin Cotnar
Aş lăsa limba română
Şi m-aş face Fântânar.

Când le-a adus tezele, Fântânaru, ajungând la teza lui Păstorel, nu în sens peiorativ, ci admirativ, i-a spus:
„Măgarule, unu la purtare şi zece pentru epigramă.”

La venirea ruşilor:

Pe drumeagul din cătun
Venea ieri un rus şi-un tun;
Tunul rus
Şi rusul tun!

Armistiţiul ne-a impus
Să dăm boii pentru rus!
Ca să completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza!

Statuii ostaşului sovietic:

Soldat rus, soldat rus,
Te-au ridicat atât de sus,
Ca să te vadă popoarele…
Sau fiindcă-ţi put picioarele?

Votaţi soarele!

Când te văd aşa pe garduri
Şi cu raze împrejur,
Mai că-mi vine să te-asemui
Cu o gaură de cur!

Radioului (unde era invitat să intre prin str. Temişana, adică prin spate)

De un an şi jumătate
Mă băgaţi numai prin spate,
Pe când eu, întreaga viaţă
V-am băgat numai… prin faţă!

Comuniştii îşi măresc rândurile cu o parte din legionari

Căpitane,
Nu fi trist!
Garda merge înainte
Prin partidul comunist!

După alegerile din 1946 se mai putea vedea pe garduri: Votaţi soarele!

Nu credeam s-ajung vreodată
C-am să pot să fiu în stare
Ca făcând pipi pe garduri,
Să o fac direct în… soare!

Din Banat până la Iaşi
Se resimte lipsa sării,
Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi
Au ajuns la cârma ţării.

Catren omagial către Caragiale:

Cu greu îmi vine să aştern,
Un adevăr ce nu-l suport,
Ca tocmai tu să fii cel mort
Şi Caţavencu cel etern….

La Pelişor, palat transformat de regimul comunist în casă de creaţie:

Voi, creatori ai artei pure, 
Ce staţi acuma la pădure, 
Să fiţi atenţi când va plimbaţi 
Să nu călcaţi în … ce creaţi!

Steaua

Câte stele sunt pe cer 
Toate pan’ la ziua pier. 
Numai una, ca o proastă, 
Şade pe uzina noastră…..

Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română?
Cine-i la academie şi-are 4 la chimie?
Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare?
Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti.

Reclamă

Îmi spunea un beţivan,
Rezemat contra perete:
Fetele din Popa Nan
E frumoase, dar nu-i fete!

La restaurantul Uniunii Scriitorilor:

Beau băieţii, harnici,
De cu seara-n zori,
Unii sunt paharnici,
Alţii… turnători!

Drăgălaşe păhărele

Drăgălaşe păhărele
Dinainte-mi să se pună
Să se toarne vin în ele,
Poftă bună !

Să golim toţi în tăcere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bea-atunci mai bine bere,
Bea în pace !

Cine-i ameţit prea tare
Pe sub mese să se culce
Şi în zgomot de pahare,
Doarmă dulce !

Să nu fie vorbă lungă
Doară ştim ce scurtă-i viaţa
Să bem până să ne-ajungă,
Dimineaţa.

Geometrie bahică

Hrănit mai mult cu lapte şi iaurt,
Un grec văzu cu mintea-i înţeleaptă
Că între două puncte, cel mai scurt
Din drumuri, cu putinţă, e o dreaptă.

Dar axiomul devenit banal
Şi însuşit de vremile-aceste
A fost atunci precum va fi şi este
Valabil doar pe-un plan orizontal.

Şi dacă vrei să tragi învăţătură,
Un plan orizontal, când te gândeşti,
Constaţi că nu există în natură
Ci exclusiv în minţile greceşti.

Iar când în loc de lapte, bei ” Madera „,
Aceasta socoteală te conturbă
Căci tu nu uiţi că ai băut pe-o sferă
Pe care dreapta lui devine curbă.

Şi-n cap cu dreapta grecului defunct
Până ce vreun înalt areopag
O va fi pus definitiv la punct
Porneşti spre domiciliu în zigzag.

Prin anii ’30, Veronica Porumbacu a scris nişte versuri de adâncă simţire şi vibraţie, de genul:
” O, Europa, te simt în mine
Te simt vibrând adânc..”

A doua zi Păstorel:

„Mult stimată Veronică,
Eu credeam c-o ai mai mică!
Dar mărturisirea-ţi clară
Din „Gazeta literară”
Dovedeşte elocvent
Ca în …..chestia matale…
De-adâncimi fenomenale
Intră-ntregul continent!”

Un schimb de epigrame între Mihail Codreanu şi Păstorel:

Când a pornit lugubrul zvon
Cum că murit-ai la Carlton
Mi-am zis atunci: – cu adevărat
O fi el mort, însă mort beat.

La care Păstorel , îi răspunde:
La Carlton eu ca dintr-un vis
Lugubrei morţi scăpat-am trenul
Însă aflai că m-a ucis
La Iaşi , Codreanu’ cu catrenul. 

Sadoveanu era dator cu nişte bani la Păstorel. Sadoveanu era zgârcit ca un scoţian. Au trecut câteva luni fără nicio mişcare din partea lui. Aşa că Păstorel compune:

De-ar fi să mori (cam ar fi cazul)
Să nu-mi laşi bani,
Să-mi laşi obrazul
Să-mi fac din el bocanci..

 

Lui Mihail Sadoveanu

Venea o moară pe Siret
Legănându-se pe-o coastă,
Şi-n ea un autor şiret
Măcina făină proastă!

Naşul lui Păstorel, Sadoveanu, ţine o conferinţă la Ateneu: „Lumina vine de la Răsărit” în care îi pupă-n fund pe ruşi şi declară că din acel moment se întoarce cu faţa spre Răsărit.. 
Atât i-a trebuit lui Pastorel:

Naşu` sfătuit de-un rus
Întoarse curu` la Apus
Şi arătă Apusului
Care-i faţa rusului…

A DOUA ZI (după moartea lui Stalin)

Îl plâng pe Stalin şi vă jur
C-am să vă spun secretul:
Mă tem că vom pupa în cur
De-acum tot Comitetul!

Americanilor

Dacă şi de astă dată
Se retrag din Orient,
Mă fac porumbelul păcii
Şi mă cac pe occident! 

Lucreziei Karnabat, autoarea cartii „Sexul de peste drum”:

Sexul doamnei Karnabat,
De vreo lună mi se pare,
A sporit mult la vânzare,
Căci se vinde separat,
Fără doamna Karnabat

lui Iuliu Maniu

Într-un moment de grea povară
Pentru sărmana ţară -a mea,
Eu unul stâlp de cafenea,
Închin pentru un stâlp de ţară!

După prima vizită a lui Petru Groza în URSS, Păstorel a scris:

Din Galaţi la Port Arthur
Petru Groza, în carlingă,
N-a văzut atâta cur
Cât ar fi putut să lingă.

Caligula Imperator 
A făcut din cal – senator,
Petru Groza – mai sinistru
A făcut din bou – ministru.

În ţara asta prefăcută
Căcaţii scriu în loc sa pută.
Iar scriitori-adevaraţi
Sunt daţi afară de căcaţi… 

Aici zace Pastorel,
Vesnic si nemangaiat
Ca e prima data mort
Fara ca sa fie beat…

 

 

Un nou atac psihoparatrăznet circulă pe Internet / Balada Mioriţei Violet

Standard

Pe-un picior de plai,
La Izvor, pe Splai,
Iată vin la vale
Pentru confruntare,
Două siluete
Mândre, violete.
Unul e Traian,
Baciul constăntean
Mergand pe furiş,
Şi privind cruciş.
Cu engleza „unsă”,
Si şuviţa tunsă.

Iar celălalt e,
Lider PSD.
Familist convins,
Prostănac distins,
Care bea şampanii
Când il bat duşmanii.

Se strânse Băselu’
Şi cu tot cartelu’
Şi se tot vorbiră
Şi se sfatuiră
Pe l-apus de soare
Fix la confruntare
In seara senină
Şi cu lună plină,
Să-i pună lui Geoană,
Sare drept pe rană.
Şi să-i dea incet
Flăcări violet.

Şi cum se gândiră
Indată porniră.
După doar o tură
Pe Geoană-l făcură
Una-cu-pamântu’,
Că s-a dus la Vântu.
Şi cu tot cu Crinu’
El pierdu scrutinu’.
Imbătat cu suc,
Vio Hrebenciuc
Vine si declară
Că atunci, joi seară
S-au aprins încet
Flăcări violet,
Luminând în şoapte
Un mandat de-o noapte

De această dată,
Foarte revoltată,
Mihaela Geoană
Ca o primă-doamnă
Declară că ştie
Că a fost magie
Acuzând frenetic
De-atac energetic.
Căci soţul iubit
Atunci i-a şoptit:
„Au, dragostea mea,
M-a pişcat ceva”.

Şi o tară-ntreagă
Nu poa’ sa-nţeleagă,
Care vrăjitoare
Ar putea fi-n stare
Să facă magie
La preşedinţie.
Băsescu declară
Ca să ştie-o ţară:
„Vinovat mă fac
De acel atac.
Avea Boc la el
Patru Duracell
Şi m-a sfătuit
Ca să le inghit
C-o să-mi dea vigoare,
Pentru confruntare.
Dar era prea mult,
C-am mâncat iaurt.
Şi vrând sa le-ascund
Le-am băgat in fund.
(Şi-acum d-asta par
Şi eu găozar).
Şi-ntr-un plin avânt,
Am scăpat un vânt
Plin de energii,
De la baterii
Ce-a purtat incet
Flăcări violet,
Ce-atarnau cu greu
Prin-prejurul meu.

Si cand a simţit
Geoană s-a oprit,
A oprit cuvântu’
Că îi place …”Vantu’..”.

Din acel moment
N-a mai fost atent
Doar puţin surprins
Fiindcă l-am invins.
Tre’ să spun cinstit
N-aş fi reuşit
Făr-al meu secret:
…..Flăcări violet!”

Forţa neuronică să fie cu tine, Geoană!

Standard

Eti, Mama Omida, Michael Jackson şi, în mod ciudat, chiar şi celebrul privitor în borcanul seismic Hâncu s-au înghesuit, cu mic cu mare, în platitudinea neuronică a şefului tuturor pesediştilor din România. După o luptă milenară care a putut dura chiar şi o noapte întreagă de mandat, cuplul Mircea şi Mihaela Geoană a decretat: Mircea a pierdut alegerile prezidenţiale de anul trecut în urma unor găleţi de lături neuronice aruncate în capul domniei sale de către clarvăzătoarele care îi dau în bobi marinarului direct din beciurile ultrasecrete neuronico – transcedentale ale sediului din Modrogan. Acolo, se pare că, în urma analizei doamnei Mihaela Geoană, care, înaintea celebrei de acum declaraţii, se prea poate să se fi consultat cu o coafeză de încredere, câteva vrăjitoare şi-au combinat tarotul cu mâinile drepte fermecate ale unor  practicanţi de voodoo portocalii şi, după ce i-au băut urina marinarului, au aruncat undele negative direct în TV unde Geoană s-a făcut de rahat în faţa naţiunii la întâlnirea electorală cu Băsescu. Cu alte cuvinte, conform spuselor soţiei lui Geoană, candidatul-soţ ar fi câştigat de departe cursa electorală, dacă Băsescu nu ar fi aplicat strategii oculte în care vrăjitoarele au cel mai important rol în viaţa publică de la Inchiziţie până în zilele noastre. Stimată doamnă Mihaela Geoană, mă scuzaţi că îndrăznesc să vă sugerez, chiar cred că s-ar putea ca microundele alea să mă fi atins şi pe mine, dacă am îndrăzneala asta să mă adresez unei foste prime-doamne într-o asemenea manieră, Mircică al dumneavoastră nu a fost afectat, doamnă, nici de argintul viu, nici de ăla mort, şi nici măcar de sabia laser a lui Darth Vader. Nu, doamnă, eu cred că, pur şi simplu, l-a ajuns din urmă unda energetică mortală trimisă de Darth nea Nelu cu câţiva ani în urmă, şi, scuzată-mi fie îndrăzneala, eu cred că Mircică nu scapă de efectele devastatoare ale acestei lovituri nici pe centura politică, când, pur şi simplu, rămâne el, singur singurel cu el. Şi pe centură, ştiţi bine, sau dacă nu ştiţi vă spunem tot noi, tariful contează, chiar şi în faţa soacrei. Scuze şi multă sănătate neuronică!