Pătraru este şi el perspicac şi spune că Actualitatea îl laudă pe primar. Pe bani publici!

Standard

Da, nu vă holbaţi, este vorba de fostul meu coleg, Dragoş Pătraru, despre care, dacă mă apuc să povestesc, aş putea, probabil, să scriu o carte. Nu, Dragoş, nu este un compliment pentru tine, nici pe departe, din păcate. Dragoş Pătraru, care, acum, se bucură, probabil, pentru că, în sfârşit, am o reacţie vizavi de toate săgeţile otrăvite aruncate împotriva mea în ultimul an, este un om de la care am avut multe de învăţat, atât din postura de subordonat, cât şi din cea de amic şi prestator de servicii la o publicaţie concurentă. La botezul copilului lui Dragoş am fost prezent nu din obligaţie, pentru că la vremea respectivă îmi era şef, ci din pură simpatie pentru un om care a adoptat, de foame, cu atâta talent, retorica şi tehnicile de manipulare ale patronului de presă de succes. Este aproape imposibil să-l refuzi pe Dragoş – o spun cu toată seriozitatea. Încrederea în sine, supraevaluarea nimicului sunt arme redutabile în mâinile unui tip inteligent, întotdeauna.

Tot el, Dragoş Pătraru, mi-a făcut, de-a lungul timpului, mai multe servicii, unele fără să vrea, altele, cu bună ştiinţă. Nu voi vorbi despre serviciile involuntare ale lui Dragoş. Pot, însă, recunoaşte că, datorită lui, am fost angajat la ziarul Prahova. Dragoş a vorbit cu cine trebuie şi am fost angajat. Am încercat să îmi fac meseria cu bună credinţă, urmărindu-mă, desigur, pe lângă ambiţia proprie, şi faptul că Dragoş şi-a pus obrazul pentru mine. După ce aţi citit toate acestea, puteţi înţelege dezamăgirea mea legată de comportamentul incorect venit din partea unui om căruia nu i-am făcut niciodată nimic. Nu avem o relaţie proastă, ne salutăm, vorbim la telefon odată la câteva luni, avem, din punctul meu de vedere, o relaţie corectă.

De ce spune Dragoş, pe blogul său, că PD-L urmează să cumpere Actualitatea Prahoveană, „care oricum îşi dă cu deontologia în cap”, lăudându-l pe Volosevici? Cunoscându-l bine, nu reuşesc, totuşi, să găsesc o explicaţie plauzibilă.

Pot, însă, înţelege, stimate coleg, faptul că îţi câştigi greu pâinea, făcând compromisuri. Le cunosc, pe unele din ele cu amănunte, nu le public, nu o voi face, indiferent de mulţimea lăturilor pe care tu consideri că le merit atât eu, cât şi publicaţia pe care o conduc, din partea ta. Tu, omul care umblai ca Fred Flinstone, cu Dacia aia ruginită plină de găuri, dar insistai să te bagi în nenumărate scandaluri deosebit de periculoase pentru tine, cu scopul de a-ţi susţine familia şi a impune un nou brand, cu un nume dificil, pe piaţă, ar trebui să înţelegi foarte bine efortul meu, de trei ani încoace, ani în care cardiopatia m-a ajuns, la vârsta de 30 de ani, odată cu duşurile reci trăite zi de zi, cu cele şase credite, patru CAR-uri, împrumuturi cu dobândă, ameninţări, sute de milioane topite într-o clipită dintr-un mare minus, etc..

Tu ştiai, când ai scris o mizerie, cum că PDL are la degetul mic Actualitatea, că nu este aşa, că tocmai arunci, în stilul tău, la „mişto”, o mare şi nedreaptă minciună, şi, totuşi, ai postat pe Internet o vomă. Tu, un jurnalist echidistant în tot ceea ce faci, care ai ajuns la performanţa de a beneficia, în paginile publicaţiei tale, de publicitate accesată, în proporţie de 90 la sută, din partea firmelor conexate la afacerile  PSD, ai greşit faţă de mine de mai multe ori. Prin ce? Prin ipocrizie. Dacă până acum m-a amuzat ipocrizia, fiind, în mare parte, vorba de alte persoane atinse cu o virulenţă de puţine ori întemeiată pe corectitudine, acum mă dezamăgeşti pe mine, un tip care te-a apreciat. O singură întrebare: De ce o faci, câştigi bani, trafic pe blog, influenţă?

Of, viaţa lui! Adi Minunatul, sau Minune, nu ştiu sigur, e cercetat de ANI

Standard

Halorde, stimaţi ascultători, vedetul nostru, al tutulor, e şmenuit, hasmocarit, mardit, de inspectorii Agenţiei Naţionale de Integritate, adică ANI, mai pă scurt. Vedetul Adi Minune nu şi-a completat declaraţia de avere, adică a făcut fals în declaraţii, când a scris că e sărac-lipit. Cele trei maşini, puzderia de vile şi kilele de aur nu apar nicăieri, cu toate că Adi Minune le are în vilele alea nedeclarate. O să întrebaţi acum – da’ de ce să completează Adi declaraţii de avere şi de interese? E simplu, la fel ca o manea, doamnelor şi domnilor! Pentru că Adi Minunatu’ este politician, adică consilier local ales pe listele PSD în comuna Ştefăneşti. Haoleo, deci ăla micu a intrat în Partidul Sărăciei Deprimante, ca să facă nişte politică păntru rumânii care îl ascultează cât e ziulica de lungă! Ca un politician respectabil din Românica, Wonder Adi a uitat să mai treacă în declaraţia aia şi locul lui cel mic în acţionariatul mai multor firme care este, plus niscaiva tablouri valoroase care, probabil, i-au fost lipite pe frunte în cadrul diverselor acţiuni cultural-artistice unde dujmanii mor pe capete, iar femeile se dau cu băieţii buni. Adică dreptatea învinge, de obicei, în viaţa lu’ Hadrian. Băi, inspectorilor, ce aveţi cu Adi, că e şi el un evazionist talentat? Păi, dacă îi luaţi la bani mărunţi pe politicieni, of, viaţa lor de hoţomani, rămâne Parlamentul ăla gol, iar femeile de serviciu de acolo fără activitate. Că strâng, săracele, zilnic, sutele de euro aruncate pe jos de nesimţiţii ăştia care nu au auzit de coşul de gunoi.

IARNA PE ULIŢĂ, varianta 2010

Standard

A-nceput de ieri s-apară  

Cate-o groapă de rahat.

Vremea s-a mai îmbunat,

Străzile-au rămas prin ţară

 Ca la sat.

Sunt tranşee, nu sosele

Nu poţi circula deloc

Căci sunt gropi din loc în loc

Mari cât să-l ascunzi în ele

Şi pe Boc.

Şi când plouă toate-au apă

Nu se vede, dar precis

Că se-ascunde un abis

Cam în ori-şi-ce băltoacă

E de vis

Nu şoferii sunt miopi

Când conduc.

Ci trebui spus,

C-au o mare vină-n plus: Şi sunt „proşti de dau în gropi”

Cei de sus.

Zici că merg pe-altă planetă

Avem gropi ca-n cimitir

Nu le treci nici dac-ai TIR.

Şi voi vreţi şi rovinieta?

Hai sictir !