Planul prabusirii economiei Romaniei

Standard

Vă aduc la cunoştinţă un mail pe care l-am primit recent şi care sigur o să vă tulbure. O nouă dezbatere care populează Internetul zilelor noastre. Cât adevăr este în ea, vă las pe voi să judecaţi. Mai jos, conţinutul, lectură plăcută!

„În vreme ce românii sunt hipnotizaţi de campania electorală, se trag sforile de către grupurile financiare care se pregătesc să cumpere activele majore ale ţării, în regim de solduri. O să vă invit să urmăriţi o discuţie purtată de mine cu un bancher, pe tema scenariului pentru 2010, şi o să vă las să trageţi concluziile.

Nu contează banca unde lucrează acest om, ci pur şi simplu, strategia amplă, pusă la cale peste capetele noastre, care par să nu se mai dezlipească de manipulările şi circul campaniei electorale.

Un fost şef de la CIA spunea: “Dacă ştii cum şi cu ce să manipulezi atenţia cetăţeanului, şi pui în stanga lui un spectacol de circ, nu o să observe portavionul din dreapta lui”.

UI: Cum priveşte banca şi grupul financiar din care faceţi parte, ce se întâmplă în România, în plan economic şi politic?

Bancher: Suntem încordaţi însă extrem de motivaţi, întrucât aşteptăm producerea momentului la care lucram de circa 10 luni de zile. Banca noastră şi-a redus extrem de mult expunerea în România, a închis robinetul creditării, şi am trimis către headquarter-ul grupului cât de multă monedă euro am putut. Repet, aşteptăm acum producerea rezultatului muncii noastre, în cadrul unui plan la care participă extrem de multe grupuri financiare şi bancare externe.

UI: Adică concret în ce constă acest rezultat pe care îl aşteptaţi? Speraţi în revenirea economică a ţării? Veţi relua creditarea?

Bancher: Naivitatea este o slăbiciune de caracter a românilor. Mă întrebi dacă sperăm în revenirea economică a ţării? Păi noi speculăm şi vom câştiga enorm de mulţi bani, tocmai în momentul în care economia naţională românească va atinge punctul cel mai de jos al graficului. Himerele legate de creşterile economice din 2010 sunt lansate concertat de analişti, pentru că aceasta este parte a strategiei noastre, pentru a ne maximiza profitul pe care îl vom face, când balonul speculativ imobiliar şi al cursului valutar ne va indica faptul că suntem pe trendul câştigului maxim. Mă întrebi dacă vom relua creditarea? Creditarea în România s-a făcut cu cap. Este adevărat că şi guvernarea din 2007-2008 ne-a ajutat enorm, atunci când ne-am consolidat şi ne-am asigurat prin intermediul creditului de consum, dependenţa totală a populaţiei active, a forţei de muncă româneşti.

UI: În se sens v-aţi asigurat dependenţa lor totală?

Bancher: Simplu. Populaţia României (românul în general) are un singur bun de preţ care ne interesează pe noi bancherii: activele imobiliare. Mai există şi forţa de muncă a individului, însă aceasta, după ce l-ai prins în mreje, este utilă de speculat, pentru că acel individ va munci perpetuu pentru noi. Trebuia să ajungem cumva la aceste active imobiliare ale românilor. Normele BNR şi legile nu ne permiteau să putem acorda în masă credite ipotecare, plus că aceste credite ipotecare nu erau 100% avantajoase pentru noi. Aşa că am profitat de lentoarea în decizie a BNR şi am investit masiv în publicitate pe segmentul creditului de consum. Ştiam încă de la bun început faptul că, cei cărora le acordam credite de consum, nu vor avea resurse să le restituie, astfel încât, coroborat cu faptul că ştiam încă din 2008 ca această criză financiară va lovi şi România, am calculat totul extrem de bine. Nu trebuie să fii geniu bancar ca să îţi dai seama că într-o ţară precum a voastră, pur şi simplu efectele crizei urmau să fie devastatoare, pentru că:

[1] nu mai produceaţi nimic;

[2] pieţele emergente sunt dominate de multinaţionale, legate de grupurile financiare şi bancare pe care noi le reprezentăm;

[3] urma să aveţi în 2009 un an electoral în care, pe fondul disputelor politice, era de anticipat că vă veţi săpa singuri groapa.

La acest din urmă punct recunosc că a trebuit să ne implicăm, pentru că, dacă în 2008 actualul preşedinte avea o cotă de popularitate de vreo 60%, noi trebuia să încingem campania, pentru a împinge politicienii să ia măsurile pe care noi le aşteptam.

UI: Ce măsuri aşteptaţi să ia politicienii? Spuneţi că aţi manipulat partidele ca să vă atingeţi scopul economic?

Bancher: Hai să ne gândim puţin. Noi nu a trebuit decât să încingem spiritele şi să creăm un cadru în care oponentul în alegeri al actualului preşedinte, să recupereze handicapul de imagine, astfel încât să creăm românilor şi politicienilor impresia unei lupte strânse. Iar de aici până la luptele politice din Parlament care au întunecat minţile tuturor partidelor, a fost doar un pas, însă decisiv a fost momentul în care ţara voastră a rămas fără Guvern. Atunci, şi acum în acest moment, orice guvern se va forma, este legat ombilical şi total la mâna noastră, întrucât are nevoie de banii noştri pentru a plăti salariile, pensiile, etc. Voi v-aţi ales cu spectacolul din presă, noi ne alegem cu banii şi câştigurile. Practic România este a noastră, iar dependenţa voastră de noi va deveni totală. Actualul preşedinte ne-a pus puţin în dificultate atunci când a venit cu guvernul PSD-PDL, pentru că ceea ce noi ne doream era instabilitate economică şi politică. A trebuit să presăm extrem de mult pentru ca ruptura la nivel guvernamental să se producă, să cadă Guvernul, să se amâne sosirea tranşei de bani de la FMI, însă până la urmă, cunoscând mentalitatea colerică romanească, am reuşit.

UI: Nu îmi vine să cred. Este evident că suntem naivi şi stârnim furtuni în paharul cu apă. Hai să revenim puţin la acea legatură între casele românilor şi creditul de consum.

Bancher: Îţi spuneam că în 2008 am dat masiv credite de consum, atât bugetarilor cât şi angajaţilor din sectorul privat. Atracţia era mare întrucât nu trebuiau să prezinte garanţii, însă noi ştiam că în 2009 ne vom atinge scopul. Şi, într-adevăr, pe fondul crizei economice, au explodat restanţierii. Asta înseamnă că oamenii nu şi-au plătit ratele către bănci, iar noi am trecut la executare silită. Aici am avut iar nevoie să ne concertam eforturile astfel încât să nu existe grupuri financiare româneşti, companii sau persoane private, care să ne strice planurile, întrucât riscam să ne trezim că vin să cumpere activele imobiliare scoase la vânzare. Aşa că a trebuit să lovim şi mediul de afaceri privat, pentru ca oamenii de afaceri să se lupte pentru supravieţuire şi să nu aibă lichidităţi pentru a cumpăra nimic. A trebuit să-i facem să devină preocupaţi de grija zilei de mâine, iar sub teama falimentului ne-am eliminat competitorii.
Şeful BRD Soc. Gen. spunea într-un ziar românesc că este momentul să ne eliminăm competitorii. Exact asta facem, vă eliminăm din jocurile economice din propria voastră ţară.

UI: Aţi eliminat concurenţa autohtonă blocând creditarea pentru firme şi blocând piaţa executărilor silite?

Bancher: Corect. Şi nu a fost greu. Pe o piaţă internă gâtuită de blocajul financiar, firmele româneşti au fost sufocate de lipsa lichidităţilor, iar guvernul din 2009 a fost lăsat fără nicio posibilitate de a asigura resursele financiare. Dacă într-o ţară guvernul nu are bani pe care să-i injecteze în economia naţională, iar noi bancherii vă blocăm accesul la credite, firmele ajung fix ca o gradină de flori, expusă arşiţei zilnice, pe care nu o mai udă nimeni şi care până la urma va muri. De aceea spuneam că a trebuit să ne agităm puţin pentru a împiedica acest guvern din 2009 să pună în aplicare măsurile economice, şi să abatem atenţia asupra luptei din campania electorală. După ce ne-am asigurat că pur şi simplu nu va exista riscul să apară intruşi care să cumpere activele imobiliare, case, terenuri, scoase la vânzare de executorii noştri bancari, am început să trimitem pe bandă rulantă dosarele celor care au luat credite de consum, către executori. Nimeni nu a sesizat faptul că nu ne interesa de fapt să le vindem casele, ci să manipulăm piaţa imobiliară, să o tragem în jos, asigurându-ne în acelaşi timp că la momentul potrivit, când curba prăbuşirii imobiliare va atinge cel mai de jos nivel, grupurile financiare din ţările noastre de origine să cumpere masiv şi la preţuri de nimic aceste active. Te asigur că în 2010 un apartament cu trei camere care în 2008 era evaluat la 150.000 euro, va fi scos la vânzare, la executare silită, la preţuri de sub 30.000 de euro şi nu va veni nimeni să cumpere, pentru că în 2010 toţi vor fi preocupaţi să ţină banii deoparte pentru ziua de mâine. Va fi momentul perfect să cumpărăm totul pe nimic.

Românii vor deveni chiriaşi în propriile case, pentru că acesta a şi fost obiectivul nostru primordial, şi anume achiziţiile la preţuri infime. Pentru asta era obligatoriu să ducem piaţa imobiliară la un maxim, pentru ca pe fondul prăbuşirii acesteia, noi să culegem caimacul. Şi la plan se adaugă şi presiunea pe moneda voastră naţională.

UI: Ce presiune? Văd că acum leul se întăreşte, deşi, într-o ţară care nu produce nimic, aflată în criză politică, lovită de criza financiară, nu îmi explic care poate fi suportul de întărire a leului.

Bancher: Păi este vorba de aceeaşi reţetă, care se învaţă la orice curs de MBA. Aşa cum piaţa imobiliară a fost dusă de noi la maximuri ireale, pentru că trebuia să vă dăm credite la valori foarte mari, ca să aveţi pe următorii 30-40 de ani de plătit rate uriaşe către noi, pentru a deveni în acest interval de timp atât proprietarii caselor voastre, dar şi asigurându-ne că veţi munci voi şi familiile voastre pentru noi, pentru a plăti aceste rate ireale, tot aşa, bula speculativă a monedei naţionale trebuie manipulată, însa în sens invers. În cazul speculaţiilor pe moneda naţională, trebuie să ducem leul la un nivel minim, cât mai mic posibil, lăsându-l apoi să explodeze, să urce la valori mari, valori reale, undeva către peste 5 RON pentru un euro. Adică vom face euro atât de scump încât să nu vă puteţi permite să cumpăraţi activele imobiliare scoase la executare silită, nici când ele vor avea valori în euro relativ mici, dar şi pentru ca micimea salariilor românilor, salarii plătite în lei, să facă din rata către banca un coşmar al vieţii de zi cu zi. Totul legal, profitând de naivitatea generală, de eternele lupte politice şi de tot acest context românesc, care din 2006 lucrează pentru noi şi în interesul nostru. Iată ca ieri euro era deja la 4,21 lei.
UI: Aşadar totul este componentă a unui plan. Când va fi detonat?
Bancher: În ciuda galopului înregistrat de alte active din aceeaşi clasa de risc în ultimele zece luni, leul nu are cum să participe la această revenire, fiind evident pentru orice începător că este totul o bulă speculativă.

“Investitorii urmăresc cu îngrijorare mai întâi derularea acordului cu Fondul Monetar Internaţional, iar mai apoi turbulenţele de pe scena politică”, spune Koon Chow, analist la Barclays Capital, una dintre cele mai mari bănci de investiţii britanice. El consideră că euro ar putea să coboare spre 4,1 lei. Balon de săpun, care este un element al şarjei finale de cumpărare a României la OUTLET. Pentru că de fapt, prin încingerea campaniei electorale, noi avem acoperirea perfectă că nimeni nu mai are timp să ne strice planurile.

UI: Ce veţi face cu alte active, cu casele românilor?

Bancher: Păi este esenţial să controlăm aceste active, întrucât ele sunt o monedă de tranzacţionare pe pieţele internaţionale. Uitaţi-vă la Dubai, acolo unde expunerile băncilor noastre se lovesc de nevoia de a acoperi pierderile. Pierderile se acoperă prin creşterea ritmului de exploatare a muncii celor care au credite la bănci. Ei trebuie constrânşi să lucreze mai mult şi să plătească rate mai mari către noi. Având în mână bunul cel mai de preţ al unui om – locuinţa – acesta va munci pentru noi. Recreăm astfel sistemul sclavagist perfect, o aparenta libertate în care mintea şi atenţia cetăţeanului este atrasă de lupta politică, fără ca cineva să mai aibă timp să se gândească la ce li se întâmplă cu adevărat. Iar când se vor trezi va fi de fapt foarte târziu. Nouă ne trebuie să exploatăm forţa de muncă a voastră, să vă împingem să munciţi mai mult ca să ne plătiţi nouă mai mult.

UI: Mai am o singură întrebare. Spuneţi că aţi contribuit la încingerea campaniei electorale, pentru că trebuia să sădiţi sămânţa unei confruntări politice puternice, întrucât instabilitatea politică era necesară. Concret, aţi plătit politicieni români să pună umărul la actuala criză politică?

Bancher: În mod evident, în 2007 şi 2008 am sprijinit şi susţinut politicieni care aveau acces la frâiele guvernării, ca să fim lăsaţi să derulăm amplul program de acordare masivă a creditelor de consum. În 2009, fiind an electoral, grija noastră a fost să alimentam puternic apariţia unui contracandidat puternic pentru actualul preşedinte, care avea o cotă mare de popularitate, şi am reuşit. Mult mai uşor şi mai ieftin decât ne imaginam. Să ne înţelegem: nouă nu ne pasă cine va ieşi preşedinte pentru că oricum sunteţi la mâna noastră în plan guvernamental. A fost mai uşor pentru că aveţi în România o pasiune extrem de mare să vă consumaţi energiile fix în direcţiile care nu vă aduc avantaje, care vă îngroapă şansele la un viitor mai bun. Suntem şi noi uimiţi de modul în care marea masă a jurnaliştilor ne-au făcut misiunea mult mai uşoară, implicându-se emoţional în această campanie electorală, doar pe fondul ideii că actualul vostru preşedinte trebuie dat jos, fără să aibă niciun fel de viziune economică asupra realităţii. Repet, noi doar am alimentat ascensiunea unui oponent puternic pentru dl. Băsescu, iar restul l-a făcut mass-media şi naivitatea voastră, de la sine. Anul 2010 va aduce şi răsplata pentru munca depusă de noi în ultimii 4 ani, pentru că vom aduce România la statutul de ţară total şi, cel mai important, ireversibil dependenta de frâiele complicatului sistem financiar-bancar mondial. Nu vreau să par cinic însă, în 1989 toate activele ţării erau ale clasei proletare, adică de fapt ale nimănui, fiind controlate de o mână de oameni care decideau în această ţară şi pentru a căror bunăstare  muncea întreaga naţiune. La 20 de ani veţi fi ajuns fix în aceeaşi situaţie, adică nimic nu va mai fi în proprietatea   voastră, dar în acelaşi timp veţi munci să vă plătiţi datoriile. Iar economia naţională va fi dominată de multinaţionalele controlate indirect tot de către noi, în vreme ce falimentele firmelor româneşti, deţinute de români, vor continua şi în 2010, întrucât fără finanţare, fără credite şi cu un guvern care nu are resurse financiare, nu există şanse de supravieţuire. Astfel încât tinerii români vor avea doar două opţiuni: angajaţi la Stat sau angajaţi la multinaţionalele străine. În ambele variante numai noi câştigăm.

Presa prahoveană, o scurtă şi de la capăt

Standard

Acest material nu se doreşte a fi unul critic la adresa colegilor de breaslă din presa locală sau regională, ci doar un text tapetat cu informaţie reală, fără manipulări subliminale – o oglindă a realităţii în care noi, breslaşii din mass-media prahoveană, ne desfăşurăm activitatea. Pentru ca voi să fiţi informaţi, trebuie să ştiţi, exact, pe cine citiţi, ce interese sunt în spatele celor care se exprimă public şi ar trebui să fie, teoretic, în slujba dumneavoastră, a cititorilor dornici de informaţie corectă, netrunchiată. Vom încerca, succint, să radiografiem, astăzi, entităţile de presă prahovene. Ce se întâmplă în spatele camerelor TV, a aparatelor de radio şi a debitelor de ziare. Cine serveşte pe cine, şi, mai ales, cu ce scop.

În orice ţară civilizată a lumii, presa locală reprezintă principalul mijloc de informare cetăţenesc, depăşind, prin atenţie şi interes, presa naţională. Întotdeauna, în centrele provinciale ale ţărilor europene, presa locală este mai bine vândută sau urmărită în mod gratuit, în cazul ziarelor distribuite door to door, decât presa naţională. Acolo, în lumea civilizată, cetăţeanul a învăţat un lucru simplu: viitorul meu, starea mea de bine, ca cetăţean european, nu ţine numai de guvernul central, de autorităţile care administrează bugetul naţional, ci, în primul rând, de primarul, consiliul local, consiliul judeţean, de care eu aparţin, unde eu îmi plătesc impozitele, acolo unde, efectiv, trăiesc.

Cum arată presa şi societatea la alţii. Către ce ar trebui să ne îndreptăm

Interesul constant al cetăţenilor europeni pentru administrarea corectă a bugetului de la nivelul provinciei de apartenenţă a condus la o coeziune socială şi o dezvoltare sănătoasă a economiei locale pe termen lung. Odată cu implicarea socială, politică şi economică la nivel local, bunăstarea a fost tradusă altfel decât în România. Nu mă interesează, pe mine, ca cetăţean german, ce face Angela Merkel la tribuna Bundestagului, a Bundesratului sau a guvernului german, eu sunt mult mai preocupat dacă miniparlamentul local care mă reprezintă, politic şi administrativ, în oraşul sau comuna mea îmi apără interesul, mă tratează corect şi face tot posibilul ca mie să-mi fie bine, ca plătitor de bună credinţă al impozitelor şi taxelor.

De la acest nivel al mentalităţii este doar un pas firesc până la furnizarea unor servicii corecte, de calitate, către cetăţeni. Aici ajungem şi la presă. Prin mediul economic dinamic creat, prin interes şi prin dorinţa jurnalistului de a face parte dintr-o breaslă care este obligată să dovedească, zilnic, o calitate morală ireproşabilă, un comportament public exemplar, s-a ajuns la normalitate. Existând interes din partea publicului – interes reflectat, desigur, în audienţă, tiraj, atenţie -, presa locală sau regională reuşeşte să se autofinanţeze natural, într-o economie dinamică, corectă. V-am enumerat, pe scurt, cam tot ceea ce-i  lipseşte României, la capitolul presă locală. Să vedem, aşadar, ce avem, dacă unde trebuie să ajungem am aflat din rândurile de mai sus.

Imfatuarea politicianului român vs. sărăcia lucie a jurnalistului

În presa locală prahoveană a anului 2010 planează două constante: sărăcia şi ticăloşia. Ambele pornesc din dezorganizarea mioritică de care suferim la nivel naţional, în care unii proprietari de presă se zbat cu o voioşie tembelă, evident, spre nicăieri. Vânzarea către un grup de interese specializat în atragerea de fonduri publice în moduri mai mult sau mai puţin licite sau racordarea la o sursă de bani injectaţi, întotdeauna, pe principiul interesului meschin, îi transformă pe micii patroni de presă de la nivelul Prahovei în adevăraţi pitt-buli mediatici. Cedând presiunilor financiare lunare la care sunt expuşi, majoritatea dintre mogulaşii jurnalişti ai Prahovei s-au vândut pe trei arginţi, mulţumiţi că, pe termen mediu, vor continua să existe, să-şi plătească ratele la bănci, salariile şi celelalte obligaţii fiscale periodice. Presa locală prahoveană s-a arondat grupurilor de interese. Unii dintre jurnalişti au făcut asta dând din coadă, alţii scrâşnind din dinţi. Toţi, însă, au făcut un pact cu diavolul.

Prima constantă – condiţia jurnalistului

Jurnalistul de presă locală a anului 2010 s-a întors la condiţia ticăloşită de după Revoluţie, când patronul îl plătea prost, când lingea mesele la conferinţele de presă, de unde îşi lua în buzunar ultimele fursecuri oferite de gazde. După douăzeci de ani de la Revoluţie, meseria de jurnalist este batjocorită de clasa politică. Politicianul român ştie că reporterul din faţa sa câştigă pe lună în jur de opt milioane de lei, ştie că este un om sărac care poate fi cumpărat cu un milion de lei vechi pentru o ştire pozitivă.

Politicianul român este tarat, aproape fără excepţie. În faţa sărăciei ziaristului răspunde cu o agresivitate manifestată în şpagă sau, după caz, în ameninţări. Condiţia mizerabilă a jurnalistului de provincie este o oglindă a crizei morale în care ne zbatem. În Prahova, ca şi în celelalte judeţe ale ţării, au apărut ziare, după Revoluţie, cu un singur scop: manipularea maselor în beneficiul politic al câte unui potentat.

Din nimic, au apărut redactori şefi, jurnalişti de investigaţie, moguli de presă, toţi neavând nicio legătură cu principiile de bază ale meseriei. În afară de ziarul Prahova, care s-a dat de trei ori peste cap şi, din vechea Flamură a Prahovei s-a transformat în Prahova Liberă, având o echipă de jurnalişti neschimbată de zeci de ani, niciun alt titlu din presa locală prahoveană nu a importat profesionişti, ci a încercat să îi creeze. De aici şi până la virusarea acestui mediu extrem de sensibil cu tot felul de neaveniţi, oportunişti, fripturişti şi securistoizi nu a fost decât un pas. De la bun început, în Prahova, nu a existat o echipă managerială de presă care să se bazeze pe principii de marketing sănătoase, nemaivorbind de cele editoriale, limitându-se la interesul patronului sau al cercului de interese politice şi de afaceri din jurul acestuia.

Sărăcia – rezultatul „preformanţei” mogulilor

Astăzi, în Ploieşti – centrul presei locale prahovene -, jurnaliştii, în marea lor majoritate, nu şi-au mai luat salariile de trei luni de zile. Trec peste răutatea unor aşa-zişi jurnalişti din presa locală care preferă să îşi jignească colegii. Nu incompetenţa ori neputinţa de a se angaja în altă parte îi ghidează pe mulţi dintre colegii de la Telegraful de Prahova, de exemplu, să bată în fiecare zi drumul spre locul de muncă, ci, de multe ori, ideea de apartenenţă, dorinţa de a lucra în presa locală şi, poate, pasiunea pentru o meserie căzută, din păcate, în derizoriu. Am luat ca prim exemplu Telegraful de Prahova, pentru că această entitate media traversează o gravă problemă financiară. Telegraful de Prahova face parte, alături de Alpha TV şi Radio K din cercul de interese arondat sindicalistului Liviu Luca. După o infuzie imensă de capital, timp de ani de zile, când trustul a reprezentat un etalon în presa prahoveană în ceea ce priveşte nivelul superior de salarizare, dar şi condiţiile bune de muncă ale angajaţilor, recesiunea a afectat această instituţie media care, în momentul de faţă, încearcă să rămână pe linia de plutire printr-o strategie de marketing gestionată profesionist. Atât Telegraful, cât şi Alpha Tv, nu mai beneficiază de multitudinea contractelor de publicitate de acum doi-trei ani, care îi asigurau o existenţă liniştită.

Liviu Luca şi-a luat mâna, complet, din punct de vedere economic, de pe trust. În momentul de faţă se merge „în orb”, cu datorii neachitate, dar cu o dorinţă a oamenilor de presă şi de marketing din interior de a ţine barca pe linia de plutire. Investiţiile imense injectate, de-a lungul anilor, în Telegraful de Prahova şi Alpha TV au demonstrat două lucruri extrem de toxice pentru democraţie: atenţia scăzută a publicului pentru realităţile socio-politice locale şi prezenţa pe o piaţă care nu a răspuns eforturilor investite aici. Vina se poate împărţi astfel: 1. Echipa managerială a fost slabă sau, 2., economia locală nu a fost pregătită, mental, pentru o dezvoltare firească pe o piaţă financiară reală. Realitatea a confirmat faptul că grupul de interese economice coordonat de liderul sindicaliştilor din petrol a pierdut sute de mii de euro pe un produs neperformant, în perspectiva conjuncturii economice locale a zilelor noastre. De multe ori, Telegaful de Prahova s-a situat, din punct de vedere calitativ, peste toate celelalte cotidiene locale, fapt care nu a dus la un răspuns pe măsură din partea pieţei locale consumatoare de informaţie.

Ticăloşia

Ticăloşia unor breslaşi din presa locală prahoveană derivă din două aspecte: dorinţa de îmbogăţire (ori subzistenţă, după caz) şi micimea caracterului ghidată după un singur principiu împământenit aici: „să moară şi capra vecinului”. Nu de puţine ori, publicul cititor a fost lăsat deoparte în mintea şi condeiul multor jurnalişti din presa locală autohtonă, atacurile programate împotriva unor potenţiali duşmani făcând loc în cel mai nedeontologic mod cu putiinţă corectitudinii. Calomniile nefondate, concentrarea tunurilor pe un singur partid sau politician urât de grupurile de interese care finanţează o publicaţie sau alta au oglindit nivelul mediocru al unor veritabili bişniţari de presă, scribi care nu au nimic în comun cu interesul public. Nerespectând nici cele mai elementare noţiuni enunţate de Codul Deontologic al Jurnalistului, cei mai cunoscuţi ziarişti prahoveni, sau, mai bine zis, cele mai vizibile personaje din spaţiul public prahovean s-au transformat în săgeţi otrăvite plătite, precum un asasin tocmit să anihileze duşmanul.

Trustul Prahova sau implicarea afaceristului Sebastian Aurelian Ghiţă în mass-media

Trustul Prahova deţine o tipografie moştenită de pe vremea comunismului de la fosta Flamura Prahovei, marca Ziarul Prahova, Prahova TV şi Radio Prahova. Până de curând, ziarul Prahova, succesorul Flamurei Prahovei, a fost administrat, gestionat, controlat, de jurnalistul Dumitru Cârstea. Cârstea a repornit motoarele Flamurei după Revoluţie şi a menţinut Editura Prahova pe linia de plutire ani de zile. Dumitru Cârstea este cunoscut în mediile de presă şi de afaceri ca fiind un apropiat al lui Ion Iliescu, Adrian Năstase şi al Partidului Social Democrat. Dumitru Cârstea şi-a măritat una din fete cu omul de afaceri Sebastian Ghiţă, fondatorul şi administratorul puternicului grup de firme Asesoft. Sebastian Ghiţă a preluat, ulterior, Editura Prahova, rămânând, şi în prezent, patronul trustului de presă ce include televiziune, radio şi ziar. Un ochi format poate observa, cu uşurinţă, că politica editorială a tuturor entităţilor de presă deţinute de omul de afaceri prahovean sunt în ton cu mişcările politice ale patronului. Până în 2008, trustul a susţinut, necondiţionat, activitatea politică a primarului pesedist Emil Calotă, dar şi a Partidului Social Democrat, aflat, în ultimul mandat al lui Calotă, în opoziţie la nivel naţional. Odată cu retuşarea vizibilă a activităţii administraţiei Calotă, trustul Prahova a contrabalansat derapajele deontologice prin criticarea conducerii de la nivelul Consiliului Judeţean Prahova, unde, până în 2008, Florin Anghel, un oponent politic al Partidului Social Democrat, deţinea preşedinţia.

În cadrul alegerilor locale din 2008, entităţile media deţinute de Sebastian Ghiţă au făcut un joc dublu, susţinând, la Primăria Ploieşti, candidatura pedelistului Andrei Volosevici, iar la judeţ candidatura lui Mircea Cosma, din partea PSD, un vechi prieten al trustului Prahova. În momentul de faţă, Sebastian Ghiţă şi-a retras „sprijinul” pentru PDL, revenind la partidul care l-a susţinut, de la bun început, în afacerile cu statul, şi anume PSD. Prin toţi jurnaliştii subordonaţi în trustul Prahova şi nu numai, omul de afaceri prahovean loveşte în puterea pedelistă în cel mai deontologic mod cu putinţă, evitând, în mod clar, criticarea conducerii Consiliului Judeţean Prahova unde PSD deţine controlul. De asemenea, Sebastian Ghiţă este un apropiat al lui Victor Ponta, actualul preşedinte al PSD. Putem deduce, de pe acum, că trustul deţinut de omul de afaceri ploieştean va depune toate eforturile pentru a sprijini, în viitoarele campanii electorale, candidatura membrilor PSD, atât la Primăria Ploieşti, cât şi la Consiliul Judeţean Prahova.

Republicanul, publicaţia controlată de senatorul Iulian Bădescu

Republicanul traversează, de aproape doi ani de zile, o perioadă tulbure, din punct de vedere financiar. Publicaţia s-a transformat, acum câteva luni de zile, din cotidian în săptămânal, fiind afectată, în mod evident, de criza economică. Publicaţia este controlată de senatorul Iulian Bădescu, politicianul–jurnalist care a demisionat, săptămâna trecută, din PDL, pentru a se alătura grupul PSD din Parlamentul României. Iulian Bădescu a fost un jurnalist adeseori apeciat în mediile locale, însă, din 2008, a preferat să îmbrăţişeze cariera politică. La îndemnul aceluiaşi grup de interese care gravitează în jurul trustului Prahova şi a omului de afaceri Sebastian Ghiţă, Bădescu s-a înscris în PDL cu doar două luni înainte de alegerile parlamentare, candidatura acestuia la Senatul României reprezentând doar un compromis făcut de conducerea PDL cu acesta pentru ocuparea unui post atât de important. Republicanul, la fel ca şi entităţile media deţinute de Sebastian Ghiţă, deserveşte interesele fondatorului său, Iulian Bădescu. Dacă până săptămâna trecută Republicanul adopta o atitudine pozitivă faţă de putere şi reprezentanţii din teritoriu ai acesteia, odată cu înscrierea lui Bădescu în PSD, jurnaliştii acestei publicaţii au devenit, brusc, extrem de agresivi la adresa guvernului şi a PDL. De asemenea, după demisia din PDL, echidistanţa celor de la Republicanul a fost reflectată printr-un interviu cu deţinătorul ziarului care, din postura de senator al României, îşi explica gestul neuitând să-şi atace foştii colegi. Dacă Bădescu are sau nu dreptate, dacă şi-a plătit jurnaliştii din bani publici, prin cabinetul senatorial, asta este mai puţin important. Important este că, din punct de vedere deontologic, nici Republicanul nu reuşeşte, din păcate, să se delimiteze de la derapaje grave în ceea ce priveşte deontologia jurnalistică.

observatorulph.ro

Observatorulph.ro reprezintă partea rămasă din cotidianul tipărit Observatorul Prahovean. În 2009, ediţia tipărită a Observatorului prahovean şi-a încetat apariţia, jurnaliştii de acolo preferând să îşi concentreze energia pe site-ul publicaţiei, care a reuşit, în timp scurt, să crească la capitolul trafic pe Internet. Observatorul este coordonat şi condus de jurnalistul Mihai Nicolae, care a preferat să închidă ediţia tipărită după ce a rămas fără surse de finanţare, dar cu datorii la bănci. Observatorul prahovean a gravitat în jurul intereselor de afaceri, dar şi politice, ale lui Liviu Luca şi Sorin Mihai. În momentul retragerii finanţării din această parte, Mihai Nicolae a încercat, fără succes, să păstreze cotidianul şi locurile de muncă ale angajaţilor săi. După câteva luni de zile, jurnalistul a fost nevoit să renunţe la ediţia tipărită a Observatorului.

ph-online.ro

Ph-online.ro este site-ul deţinut de jurnalistul Bogdan Stoica. În acest moment, ph-online oscilează între statutul de ziar online şi blog de dat cu părerea, însă, prin eforturile depuse de Bogdan Stoica, ph-online reprezintă, în momentul de faţă, cel mai traficat site de informaţii diverse şi media de pe piaţa prahoveană de gen. În ciuda acestui statut invidiat de mulţi, inclusiv de subsemnatul, economia locală nu îi oferă lui Bogdan Stoica decât resurse pentru a subzista, acesta fiind, totodată, corealizator, alături de Dragoş Pătraru, al unei emisiuni de pe postul Prahova TV deţinut de omul de afaceri Sebastian Ghiţă. Ph-online reprezintă o platformă de informare dinamică, un exemplu de mini-afacere de succes pornită de la zero. Totuşi, în ciuda tonului dinamic, a creativităţii şi, nu de puţine ori, a exclusivităţilor informaţiei postate, Bogdan Stoica îşi păstrează, şi el, echidistanţa, prin consilierea tacită a unor politicieni din zona liberală, de unde – putem presupune – îşi completează veniturile lunare.

altPHel – publicaţia de stânga-dreapta

Publicaţia altPHel este deţinută, oficial, de verii Dragoş Pătraru şi Radu Baicu. Sub sloganul „Cine tace consimte”, publicaţia-pamflet a reuşit, în timp, să scurtcircuiteze nervii multor potentaţi ai vremii, în funcţie de interesele evidente ale patronilor săi. Publicaţia altPHel reprezintă, în momentul de faţă, cel mai citit săptămânal din Prahova, ocupând, cel puţin în varianta online, 20 de puncte de trafic în faţa Actualităţii prahovene, la momentul editării acestui material. În cei şase ani de existenţă a publicaţiei, patronul acesteia, Dragoş Pătraru, a făcut un veritabil slalom al intereselor politice şi de afaceri, reuşind, printr-o mişcare relativ abilă, să transforme altPHel într-o publicaţie aparent echidistantă. În realitate, însă, altPHel a fost apropiat, în funcţie de vremuri, puternicilor zilei.

Până în 2008, publicaţia a lovit în imaginea fostului edil al Ploieştiului, Emil Calotă, fiind un critic constant al administraţiei pesediste. În acelaşi timp, altPHel a menajat imaginea preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova de atunci, Florin Anghel. Dezechilibrul vizibil era mascat, atent, printr-o strategie proprie de imagine agresivă, bine-punctată, prin care altPHel poza în crucişătorul presei prahovene, atât din punct de vedere deontologic, cât şi ca vânzări. După câştigarea fotoliului de preşedinte al Consiliului Judeţean de către Mircea Cosma, publicaţia altPHel a continuat tradiţia, criticând primăria lui Volosevici, dar neamintind, mai deloc, despre megaafacerile derulate la nivelul CJ Prahova de către camarila pesedistă condusă de Cosma. Apropierea publicaţiei altPHel de PSD este, poate, firească, ţinând cont de faptul că cei doi asociaţi nu au reuşit să aducă, în şase ani de existenţă, ziarul pe plus, din punct de vedere contabil. Această realitate tristă a dus şi la arondarea publicaţiei către grupurile de interese coordonate de Sebastian Ghiţă şi PSD. În acest moment, Dragoş Pătraru este angajat în postul de director general al Prahova TV, unde şi-a mutat şi redacţia, completându-şi veniturile albe cu salariul oferit de omul de afaceri ploieştean.

Pe fondul crizei economice, publicaţia a reuşit să se menţină prin infuzii de capital venite din partea firmelor arondate intereselor Partidului Social Democrat, machetele publicitare din altPHel venind, în proporţie de 80 la sută, din partea firmelor pesediste, plus machete generoase furnizate de către Consiliul Judeţean Prahova. altPHel a încercat să demonteze prejudecăţile legate de slăbiciunea presei locale, ca audienţă şi calitate. altPhel a fost conceput, de la bun început, ca fiind o publicaţie atipică, apropiată de formatul Academiei Caţavencu. Din păcate, piaţa locală a rămas inertă, şi în acest caz, demersului jurnalistic, preferând să se orienteze către presa naţională.

Informaţia Prahovei şi Ploieştii

Informaţia Prahovei a fost afectată de criză, transformându-se in cotidian în săptămânal. Ploieştii reprezintă un titlu relativ vechi în presa locală. În cazul Informaţiei, patronii îşi susţin publicaţia săptămânală din afaceri IT. Colectivul de aici pare total dezinteresat de editorialistică în sensul exclusivităţii, preferând să îşi presteze activitatea la o publicaţie al cărei raţionament de existenţă a rămas neelucidat de multă lume în media locală, pe un salariu minim pe economie. Odată pe an, însă, conducerea îşi plimbă angajaţii în concedii prin diferite ţări exotice, drept mulţumire pentru că există. Ploieştii este un săptămânal generalist de stânga, în care regăsim, uneori, reportaje interesante, unde singurul condei remarcat de noi este profesorul Nicu Boaru, colaborator şi al Actualităţii Prahovene.

Actualitatea Prahoveană, pro PDL sau anti PSD?

Actualitatea Prahoveană este publicaţia fondată de subsemnatul, în anul 2007. Atunci, în luna iunie a acelui an, au existat voci din presă care m-au asigurat că în două luni închid porţile, pentru că eu nu am „prieteni suspuşi”. Sau şmecheri, cum preferaţi. Între timp, mica noastră redacţie editează 12 titluri de ziare locale, regionale sau judeţene. De la începutul acestui an ne-am extins şi în Judeţul Dâmboviţa, am terminat anul contabil pe plus cu câteva mii de lei şi nici nu ne-am înscris în PDL, aşa cum susţin, rânjind, nişte binevoitori din minunata presă locală. Actualitatea Prahoveană a susţinut Partidul Democrat Liberal în campania alegerilor locale din 2008, pe bani cu care ne-am plătit datoriile din urmă – pentru că prietenii ăia suspuşi despre care vorbeam mai devreme nu au fost de găsit – cum bine am fost sfătuit, la început, de un actual concurent din presa locală. În acelaşi timp, la ultimele alegeri parlamentare, Actualitatea Prahoveană a semnat contracte de promovare cu politicieni din PNŢCD, PNL, PSD şi PDL. Au existat candidaţi, în diferite colegii uninominale, care au dorit să apară, să-şi exprime platforma politică, în paginile APH. Au fost taxaţi, aşa cum se practică, iar anul trecut, Actualitatea prahoveană l-a susţinut pe Traian Băsescu la alegerile prezidenţiale din convingere, în faţa unei alternative pe care noi am crezut-o profund greşită, dar şi pentru a-şi plăti alte datorii din urmă. În urma muncii noastre, am primit telefoane de ameninţare făţişe, voalate, înjurături, dar şi laude. A, şi bani, desigur! Facturaţi şi impozitaţi.

Şi ca să doarmă toată lumea liniştită, recunoaştem tot noi că în ianuarie am avut conturile blocate pentru întârzieri la plata TVA. Pentru că acele contracte de editare şi publicitate ale APH au fost facturate „la alb”, nu aşa cum am auzit că se practică prin ograda locală. Între timp, am achitat şi TVA-ul şi unele datorii din urmă. În momentul de faţă, eu, ca administrator al societăţii, am datorii de aproximativ 400 de milioane lei vechi către prieteni, pe care nu am reuşit să le achit. Prin afacerile de presă locală reuşim, parţial, să ne susţinem activitatea, bani la care mai adăugăm câteva contracte de publicitate, niciunul, până astăzi, din sfera de influenţă a partidului de guvernământ.

În concluzie, Actualitatea Prahoveană se declară a fi, prin vocea fondatorului său, un ziar de dreapta care nu va pactiza niciodată, ideologic, cu reprezentanţii Partidului Social Democrat. Nu avem nimic împotriva acestor oameni, însă ideologia de stânga, promovată în România de nişte comunistoizi bogaţi cu afaceri în capitalism chiar ne enervează. Semnez şi susţin această declaraţie de interese astăzi, 07.06.2010.

Sebastian Ignat

Material publicat în Actualitatea Prahoveana, http://www.actualitateaprahoveana.ro

De citit, pentru că, odată, au existat patrioţi în România

Standard

Pentru prietenii mei taranisti, oriunde s-ar afla:

Voi n-ati fost cu noi in celule – Radu Gyr


Voi n-ati fost cu noi in celule sa stiti ce e viata de bezne,

sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,

voi nu stiti ce-i omul cand prinde sa urle,

strivit de catuse la glezne.

Voi n-ati plans in palme, fierbinte, strapunsi de cutitul tradarii.

Sub cer fara stele, in drum spre morminte,

voi n-ai dus povara durerilor sfinte spre slava si binele tarii.

In cantec cu noi laolalta trecand printre umbre peretii,

voi n-ati cunoscut frumusetea inalta cum dorul irumpe,

cum inima salta gonind dupa harpele vietii.

Ce-i munca de brate plapande, ce-i jugul,

ce-i ranjet de monstru, cum scartie osul cand frigul patrunde,

ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde sa spuneti aproapelui vostru.

Voi nu stiti in crunta-nchisoare cum minte speranta si visul,

cand usile grele se-nchid in zavoare,

si-n teama de groaznica lui inclestare pe sine se vinde invinsul.

Ati stat la ospete-ncarcate gonind dupa fast si orgoliu,

nici mila de noi si nici dor, nici dreptate,

nici candel-aprinsa si nici libertate,

doar ghimpii imensului doliu.

Asa sunteti toti cei ce credeti ca pumnul e singura faima.

Fatarnici la cuget, pe-alaturi ne treceti,

cand noi cu obrajii ca pamantul de vineti,

gustam din osanda si spaima.

Cand portile sparge-se-or toate si mortii vor prinde sa urle,

cand lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate,

voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte,

căci n-ati fost cu noi in celule.

Radu Demetrescu-Gyr s-a nascut în anul 1905 la Câmpulung-Muscel.

Licentiat în Litere, a debutat în anul 1924 odata cu aparitia volumului Linisti de schituri, volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atât în rândul publicului cât si al criticii românesti. Colaborator statornic în perioada dupa debut la revista Universul literar si apoi la alte reviste literare de formatie nationalista (Gândirea, Gând Românesc, Sfarma-Piatra, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeana si altele, precum si la ziarele: Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul Studentesc etc.), Radu Gyr a publicat numeroase articole, studii literare si poezii.

Membru de seama al Miscarii Legionare, Comandant Legionar si sef al regiunii Oltenia. Conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. Este autorul versurilor cântecelor Sfânta Tinerete Legionara, Imnul Mota-Marin, Imnul Muncitorilor.

Laureat al mai multor premii ale Societatii Scriitorilor Români si ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernarii legionare a fost director general al teatrelor. În aceasta calitate ia initiativa înfiintarii Teatrului Evreiesc.

Dupa detentia de sub regimul lui Carol al II-lea este închis si de Antonescu, apoi este eliberat si trimis spre „reabilitare“ în batalioanele de la Sarata. În 1945, regimul comunist îl încadreaza în „lotul ziaristilor“ si îl condamna la 12 ani. Revine acasa în 1956, dar dupa doi ani este din nou arestat si condamnat la moarte pentru poezia Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane! Sub regimul comunist a executat aproape 16 ani de detentie.

A suferit chinuri inimaginabile în închisoarea Aiud, cu un regim de celula aspra. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatita, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. Carturarul Radu Gyr a lasat în urma o opera poetica de valoare unica, la care se alatura o multime de studii si eseuri critice, raspândite în periodicele românesti de-a lungul anilor si care, desigur, vor fi publicate într-un viitor volum antologic.

A trecut în vesnicie în anul 1975 (28.04)

Previzibil: Senatorul ziarist Iulian Bădescu a trecut de la PDL la PSD

Standard

Că a trecut Bădescu de la PDL la PSD nu reprezintă o surpriză pentru cei care cunosc, cât de cât, personajele care se învârt în acest spaţiu public poluat al Prahovei. Iulian Bădescu este patronul publicaţiei Republicanul, apropriat al omului de afaceri ploieştean Sebastian Ghiţă, fost partener de afaceri în firma Sun Press al controversatului Liviu Niţă, iar lista ar putea continua. Motivaţia demisiei prin grija pe care o poartă pensionarilor cu venituri ciuntite de Boc nu are nici o valoare în ochii mei. De fapt, Iulian Bădescu a ales, ca de fiecare dată, varianta pragmatică: guvernul se duce în cap, partidul pare şi el în picaj, decizia logică este să revină la matcă, adică în PSD. Pentru că acolo Bădescu se simte cu adevărat bine. Îmi aduc aminte cu câtă graţie publicaţiile conduse de Iulian în perioada 2000-2004 pactizau, voioase, cu partidul de guvernământ. De aceea nu mă miră gestul său. Mai ales, dacă pun la socoteală faptul că Iulian a fost nevoit să transforme publicaţia sa din cotidian în săptămânal, după ce a încercat, din câte ştiu, să convingă PDL-ul să îi finanţeze afacerea. Din păcate pentru Republicanul, toate pârghiile de finanţare la care visa patronul acestei publicaţii au fost inaccesibile, în ciuda faptului că Iulian era senator al acestui partid. Şi de aici a plecat nemulţumirea lui Iulian. În rest, aşa cum am spus, totul ţine de calculul politic primitiv: pleacă ai noştri, vin ai noştri. Cam atât despre demisia unui senator-coleg de breaslă. Sincer, nu aş vrea să revin cu amănunte. Mi-e lene şi puţin silă.