Biserica Ortodoxă Antiromână

Standard

Vineri seara, Florian îşi făcea planuri de weekend. Odată cu ştirea legată de moartea Mădălinei Manole, alături de motivaţia hiperlogică a gestului vedetei –  la pierderea frumuseţii mă refer, desigur! -, tânărul de 25 de ani s-a hotărât să aibă un weekend diferit, început, în forţă, în seara de vineri, şi terminat, abrupt, duminică, la ora 12, când a şi fost îngropat. Florian s-a despărţit de cei doi prieteni ai săi cu care băuse o bere, a sunat, de pe telefonul mobil pe fratele său, comunicându-i decizia luată, după care s-a dus, pe întuneric, în spatele casei părinteşti, a găsit o sârmă, un copac şi a murit. A fost găsit dimineaţa de mama lui, care a sunat disperată la 112. L-a luat Ambulanţa, rapid, la fel de repede l-a adus şi înapoi, acasă.

Duminică, Florian a fost condus pe ultimul drum de o mamă distrusă, alături de un frate şi de o soră şocaţi. Florian făcea parte dintr-o familie amărâtă. A fost nevoit să renunţe la facultate, în al doilea an, din lipsă de bani. Mama lui s-a chinuit cu cei trei copii, i-a educat, i-a înconjurat de afecţiune, de dragoste. I-a crescut singură, tatăl lui Florian, un beţiv sinistru, i-a părăsit de când erau copiii mici. Au crescut într-o casă bătrânească, la ţară, în două odăi din chirpici. Copiii au crescut, în ciuda traiului greu, frumos, sora Adriana s-a căsătorit, are doi copii, fratele Marius la fel. Florian a rămas în casă la mama lui şi s-a angajat la poşta din localitate, încercând să uite de facultate şi de celelalte vise croite în copilărie. De multe ori, o întreba, retoric, pe mama sa – „de ce suntem săraci? Cum pot să aduc şi eu o fată în casa noastră? Mi-e ruşine, mamă…”. Mama a plâns, l-a încurajat să aibă răbdare, să fie harnic, să fie credincios. Nervii lui Florian au cedat vineri seara.

Spânzuratul a primit oprobiul public al onorabilei Biserici Ortodoxe Române. Niciun preot nu a vrut să stea la căpătâiul sinucigaşului, nici măcar la cimitir, că în biserică oricum nu avea cum să fie primit. Pur şi simplu nu a venit niciun preot. Motivaţia? Biserica Ortodoxă nu acceptă şi nu încurajează, în niciun fel, suicidul. Nu comentez gestul lui Florian – disperarea şi sărăcia nu trebuie să aducă spiritul omului până la înfăptuirea unui asemenea gest absurd. Florian, însă, nu a mai suportat. El a subliniat, în discuţia telefonică cu fratele său, motivaţia materială. Nu a putut să vadă mai departe. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!

Mă uitam, însă, în aceleaşi momente, la show-ul televizat pricinuit de fata cu părul de foc, care, în mijlocul unei depresii, a dat peste cap nişte insecticid. Fata cu părul de foc, dar şi cu vilă la periferia Capitalei, cu copil de doi ani acasă, nu s-a mai simţit frumoasă. Şi s-a omorât. Cu binecuvântarea aceleiaşi biserici ortodoxe, s-a făcut o excepţie pentru ortodoxa Mădălina, fie-i ţărâna uşoară, pentru a fi condusă pe ultimul drum de doi popi, nici măcar de unul, aşa cum specifică rigorile meschine bazate pe indulgenţe plătite la negru ale Bisericii Ortodoxe Române.

La Mădălina s-a făcut o excepţie. O fi de la insecticid sau de la o slăbiciune a societăţii noastre româneşti care a decăzut într-o asemenea măsură încât până şi preoţii se dedau la încălcarea dogmelor în public, fără nici cea mai mică jenă? Cu ce a fost mai bună Mădălina decât Florian? În această criză morală, în care, zilnic, se înregistrează câteva sinucideri, în toată România, ultimele redute ale spiritualităţii ne îndepărtează, printr-un comportament clientelar, românesc, greşit. Slăbiciunea statului este completată, astăzi, de duplicitatea unei biserici care îşi pierde, în fiecare zi, credibilitatea. Eu l-am pierdut doar pe Florian, care mi-a fost văr, românii însă, pierd, în fiecare zi, speranţa, într-o societate moartă, depăşită de blocajele brutale ale vieţii de zi cu zi, incapabilă să mai reacţioneze normal. Pierdem, într-un ritm dement, tot ce a mai rămas bun.

Anunțuri