Stimate Domnule Dumnezeu,

Standard

subsemnatul, păcătos de când mă ştiu, doresc să vă aduc la cunoştinţă câteva aspecte demne de luat în seamă, întru eventuala caterisire a unor locotenenţi din biserica Dumneavoastră.

Domnule Dumnezeu,

vă anunţ cu bucurie că m-am însurat în data de 31 iulie 2010 la o biserică din Ploieşti, unde am mozolit toate icoanele prezente la faţa locului, am dansat în jurul mesei, am pupat mâna naşului şi, ca fapt divers, m-am gândit la dumneavoastră cu sinceritate, nu numai din motivul meschin de sănătate, copii mulţi şi bani ca să o duc pe nevastă-mea în concedii de lux, ci şi din credinţa în care m-au crescut ai mei părinţi şi bunici.

Subliniez respectuos că şi Naşul a traversat procesiunea pupatului, după care a virat la dreapta, în sfântul altar, unde subordonaţii dumneavoastră, bugetari în viaţa laică, au numărat opt milioane de lei vechi pe sub sfintele sutane. Tot acolo, Domnule Dumnezeu, a avut loc şi negocierea, pentru că locotenenţii Dumneavoastră năimiţi de statul român cu salariu să ne conducă pe primul, dar şi pe ultimul drum (plus o grămadă de alte intersecţii) au vrut, iniţial, zece milioane.

Domnule Dumnezeu,

poate nu sunteţi familiarizat cu valuta, de aceea mă simt obligat să adaug că zece milioane de lei vechi (bani româneşti din plastic) reprezintă un salariu şi jumătate luat lunar de către un profesor debutant în sistemul de învăţământ bugetar sau de un medic rezident care, după şase ani de şcoală, plus alţi câţiva ani de practică, a rămas ca prostul în România ca să-şi practice meseria (un tâmpit, Doamne, iartă-mă!).

Şefule,

popii ăştia care vă folosesc brandul ca să se umple de bani, au muncit pentru cei opt milioane primiţi aproximativ 40 de minute (două treimi dintr-o oră lumească), nu ca dobitocii ăia doi din sistemul de stat despre care aminteam mai devreme că bagă o lună de muncă pentru o sumă aproximativ egală.

Subliniez că,

în ciuda promisiunilor, nu am primit nici măcar chitanţa de un milion promisă, iniţial, de către subordonaţii dumneavoastră. Tot în minunata zi a nunţii subsemnatului, vă informez, Domnule Dumnezeu, că în biserica cu pricina au avut loc aproximativ şase nunţi, din care pot trage concluzia că locotenenţii Dumneavoastră au strâns, la negru, într-o singură zi, un salariu lunar al preşedintelui României (un fel de Moise al nostru, care ne plimbă printr-un deşert bugetar).

În concluzie, Doamne,

am ales această modalitate de comunicare pentru că aici, pe Pământ, nu am găsit nicio variantă de a depune reclamaţii. Pentru că, Domnule Dumnezeu, reclamaţia mea ar urma să fie judecată tot de colegii de sutană ai popilor care m-au cununat, adică cei care împart posturi prin parohii pentru 10.000 de euro bucata (asta e o valută inventată de catolici şi protestanţi mai deşteaptă decât leul românesc – în România se foloseşte la miniştri, popi şi chirugi). 

După aceste fapte, mult stimate Domn,

vă las să trageţi singur concluzia cuvenită pentru faptele acestor tipi îmbrăcaţi în negru, vă asigur de iubirea mea, până la moarte, şi îndrăznesc să mai subliniez că, în lumea noastră, a mirenilor, faptele lor sunt explicate prin sintagma de „evaziune fiscală”.

Doamne-ajută!

Cu smerenie,

Sebastian Ignat

Publicat şi în Actualitatea Prahoveană

www.actualitateaprahoveana.ro

Litoralul bulgăresc se urinarăvă pe Mamaia

Standard

Cazare la ora 16.00, decazare cel târziu la 11.00, optzeci de milioane lei vechi pentru cinci nopţi de cazare, fără masă – toate aceste minuni ale turismului românesc le putem găsi în staţiunea de mare angajament numită Mamaia – această perlă protejată de barieră a litoralului românesc.

Aici, în oaza asta de fericire a snobilismului mioritic, victimele care pun botul şi se cazează plătind scoruri exorbitante beneficiază de un veritabil all inclusiv, în care oferta turistică include furăciune la hotel, şmen la parcare, sictir şi toxiinfecţie la restaurant, plus un mediu ambiant de vis pe plajă, unde maneliştii îşi scuipă seminţele în luxu’ dreacu’, după ce au plătit cincisute de mii de lei pentru a beneficia de un şezlong, ca să stea cu ghiulurile la soare, când se întorc din minunata apă curată ca lacrima, unde s-au pişat mai devreme, şi-au suflat nasul şi au reuşit să-şi îndepărteze de pe corpul plin de tatuaje algele pe care nu se sinchiseşte niciun angajat de pe litoralul românesc să le strângă.

Acum, că tot v-am convins să nu rataţi Mamaia, trebuie să mai ştiţi că, pentru a ajunge în acest paradis unic în Europa, turistul trebuie să ia vreo două radare pe Autostrada Soarelui, un cui în roţi, dacă e cu adevărat norocos, plus vreo trei câini maidanezi pe capotă, extrabonus. Asta ca să nu uite turistul că România, dacă nu e mereu suprinzătoare, cel puţin de căcat tot e.

La o sută de kilometri în sud, după graniţa română, se află litoralul amărâţilor de bulgari. Ştiţi, noi fiind cu cel puţin o sută de ani înaintea lor, chiar ne putem mira că au şosele, domnule, incredibil! Plus că, în drum spre Sunny Beach, nu am văzut câini maidanezi.

Probabil că, din cauza sărăciei, i-au mâncat nenorociţii de băştinaşi.

Bulgarii ăştia atâta minte au avut să se linguşească la străini: peste tot indicatoare şi în engleză, română, germană, cazare peste tot – nişte sclavi, domnule! Nu ca la noi, unde am păstrat tradiţia ospitalităţii româneşti – nu punem indicatoare neam, iar unităţile de cazare nu le-am vândut la străini pentru că, nu-i aşa, noi nu ne vindem ţara! Trăiască România care nu s-a predat străinilor, trăiască pacea, trăiască poporul nostru!

Tot în ţara aia mică cu limbă barbară, există un sistem nemaivăzut în România numit all inclusive, unde se mănâncă şi se bea în draci. Probabil că tot lipsa de ştaif i-a făcut pe bulgarii ăia să facă temenele în faţa oricărui amărât de turist neamţ, englez, olandez sau român. Câtă umilinţă, domnule, inacceptabil!

Adică să nu fie un ospătar sictirit, cu fiţe în cap, care să-ţi aducă friptură scumpă, reîncălzită, mizerie în restaurant, alge în mare, femei de serviciu care să ia şpagă ca să-ţi schimbe aşternuturile – asta e prea de tot! În micimea lor, barbarii ăia au construit, peste tot, pentru turişti, aqua park-uri, minigolfuri, zeci de piscine, toate aceste nimicuri care te fac să te simţi rege pentru câteva zile de sejur, toate fiind incluse în preţul de cazare.

Câtă prostie – auzi, să nu-ţi ia bani în plus pentru o poză cu maimuţa, o cola la rece sau un butoi de bere! Risipa asta îi va costa: vor avea din ce în ce mai mulţi turişti, iar într-un final, invadatorii ăştia din toate colţurile lumii îi vor cuceri definitiv.

Adică vor cumpăra case acolo, vor băga bani în serviciile bulgăreşti, vor crea locuri de muncă, vor ajuta la dezvoltarea ţării, etc. Nu de alta, dar poate reuşesc şi bulgăroii ăştia ca, în cincizeci de ani, să ne prindă din urmă, nu?