CNSAS a dat verdictul! – Rodion Galeriu – informator al Securităţii

Standard

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a cerut Curţii de Apel Bucureşti să constate calitatea de colaborator al Securităţii a lui Rodion Galeriu, potrivit informaţiilor dezvăluite de cotidianul Adevărul, preluat şi de RL Online.

Conform surselor citate mai devreme, Rodion Galeriu, fiul părintelui Constantin Galeriu, ar fi colaborat cu Securitatea ca informator, între anii 1976 – 1984, sub numele conspirativ „Popescu”. Scopul recrutării: supravegherea informativă a unui coleg, medicul Ion Brad – în dosarul „Sănătatea”, şi, ulterior, a unor studenţi străni de la Institutul Petrol şi Gaze din Ploieşti.

Rodion Galeriu s-a remarcat, în ultimii ani, în politica locală, atât din postura de candidat al PNŢCD la Primăria Ploieşti, dar şi în ultimele alegeri parlamentare, unde a dorit, fără succes, să ocupe funcţia de deputat în colegiul Ploieşti Nord. Ţărăniştii au colaborat, în scrutinul parlamentarelor, cu Partidul Naţional Liberal.

Rodion Galeriu susţine că a fost forţat să semneze angajamentul de colaborare.

Anunțuri

Dragoş Pătraru, amintiri din viitor

Standard

Va fi odată, ca niciodată, un jurnalist echidistant, dedicat profesiei lui, dar mai ales a altora, un tip integru, care şi-a construit întotdeauna corectitudinea fără bani la negru, materiale moca pentru construcţia casei sale, şpăgi primite în plic, în fine, să n-o lungesc, un găozar sadea.

Golănaşul despre care vorbim se numeşte Dragoş Pătraru. Acest tip fin conduce o publicaţie deontologică, echidistantă, dreaptă, de nişă, adică un pamflet, un fel de glumă, pe care, sper eu să nu o închidă niciodată.

Drumul său în viaţă construit atât de greu va fi previzibil. Plecăm, doar, de la corectitudinea cu care acest om a fost înzestrat de însuşi Dumnezeu şi putem deduce, simplu, că peste doi ani, imberbul jurnalist de astăzi îl va susţine, în campania electorală pentru alegerile locale din Ploieşti, pe Iulian Bădescu, un alt tip echidistant, pe care Pătraru îl apreciază la reala sa valoare.

Pentru că, da, desigur, Pătraru Dragoş are un reper valoric bine implementat, de la care nu se abate nici când vine vorba de şantaj, potenţiale şpăgi, sau diferite alte bunuri atât de necesare lui şi familiei sale. Un tip corect cu nas fin, care miroase valoarea de departe!

Acest om onest, sincer, deschis, spontan, talentat, într-un cuvânt – o nebunie de băiat – m-a comparat cu tipul ăla de la B1TV, Radu Moraru, care răspunde la ordinele fraţilor Păunescu aflaţi, momentan, în serviciile marinarului Traian Băsescu. A legat numele meu de clanul Prigoană, declarând, în stilul său incisiv şi, mai ales, drept, că voi conduce Ploieşti TV, televiziunea afiliată PDL, conform surselor sale bine-documentate, din PDL Prahova.

Din şpagatul de logică al lui Pătraru rezultă, fără echivoc, că subsemnatul va deveni un fel de Radu Moraru al Ploieştiului.

Informaţiile distinsului jurnalist m-au jignit, recunosc! De aceea, vreau să îi dau în bobi şi să vă spun şi vouă, cititorilor mei, părerea mea echidistantă despre deontologul Pătraru, un exemplu în viu al jurnalismului prahovean, o valoare, un titan, dacă îmi permiteţi să recunosc, cu invidie, desigur.

Viitorul lui Dragoş Pătraru este tot atât de roz ca şi rezultatul PSD de la alegerile parlamentare viitoare, de aceea voi profita de acest spaţiu editorial pus la dispoziţie de mine ca să fiu prima persoană care îl felicită pentru alegerea făcută. Alegerea făcută de Sebastian Ghiţă, şeful lui Dragoş Pătraru, în viu şi el.

Sebastian Ghiţă, din câte cunosc, e un tip haios, de viaţă, inteligent puţin peste medie, titrat de nişte grei ai PSD să devină ceea ce a devenit. Sebastian Ghiţă, şeful şi patronul spiritual al lui Dragoş Pătraru, face parte din pleiada milionarilor îmbogăţiţi din afacerile cu statul român. Îl felicit pentru asta, dar vă reamintesc vouă, cititorilor care folosiţi un laptop, computer sau i Phone, că Sebastian Ghiţă nu este inventatorul lor, ci doar intermediarul de vânzări dintre un producător mondial oarecare şi acelaşi stat român, care, într-o perioadă neagră a istoriei noastre, s-a înghesuit să cumpere de la firma condusă de cunoscutul om de afaceri ploieştean totul, de la nişte softuri precare până la componente de calculator piperate.

Sebastian Ghiţă s-a evidenţiat în mediul de afaceri din România capitalistă ca fiind un jucător rapace, totalitar. Acest om care a beneficiat de banii publici în perioada de aur a guvernării Năstase se pozează, astăzi, cu fostul premier, dar mai ales cu viitorul de platină al ţării numit şi Victor Ponta, apropiat al lui Năstase, prieten intim al lui Sebi. Din această companie selectă mai face parte şi distinsul şi cinstitul preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, domnul Mircea Cosma, despre care ar fi atât de multe de spus încât nu zicem chiar nimic, că nu ne permite nici spaţiul, dar nici ficatul.

Ajungând, aşadar, la manipularea prin omisiune, trebuie să ştiţi că patronul publicaţiei altPHel, adică tot Dragoş Pătraru, a fost angajat de Sebastian Ghiţă să conducă postul de televiziune Prahova TV, unde, din cauza crizei, Pătraru s-a mutat şi cu redacţia altPHel, ceea ce nu e rău deloc, pentru că mai scuteşte chiria de vreo 150-200 de euro.

Tot echidistantul jurnalist Dragoş Pătraru ştie toate potlogăriile făcute de PSD în Prahova, cunoaşte în detaliu licitaţiile şi sumele câştigate de omul de afaceri Sebastian Ghiţă, adică patronul său, din contractele cu statul român, dar niciodată nu o să vedeţi o anchetă în echidistantul şi dreptul său ziar despre dosarele şi faptele de arme ale tănărului său patron care, între noi fie vorba, e de aceeaşi vârstă cu mine (am avut o gagică care era în clasă cu el, la LMV).

Cunoscătorii de figuri şi obiceiuri din presa locală râd cu lacrimi la vederea teatrului de păpuşi regizat la Prahova TV, sub bagheta distinsului Dragoş Pătraru.

Iar eu, când văd că reprezintă, subliminal, interesele vreunui antreprenor din domeniul construcţiilor, îl mai poreclesc, amical, Sorin Roşca Stănescu. Mai glumesc şi eu, mă înţelegeţi, desigur!

Mă opresc aici, dintr-un motiv simplu: nu sunt eu ţinta materialelor de propagandă împrăştiate online şi pe print de colegul Dragoş Pătraru. Reprezint doar o victimă colaterală despre care putea, la fel de bine, să nu amintească. Nu s-a abţinut, asta e. Totuşi, eu îi doresc succes în viitor. Are nişte salarii de dat şi o familie de întreţinut, să dea Dumnezeu să meargă înainte! Dacă se poate, cu dreptate şi cumpătare, cum îi stă bine unui jurnalist cinstit.

Sictir, politicienilor! – PROIECT IGNAT

Standard

„Am promis, am făcut!”, zice Mircea Cosma, preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, de pe un panou publicitar montat la intrarea în Ploieşti, în dreptul podului renovat, recent, de la Tătărani.

„Proiect Volosevici” – aşa scrie, cu litere lăbărţate, pe noile troleibuze care se strecoară, agale, prin traficul infernal ploieştean.

În faţa acestor anunţuri aparent inofensive, eu, unul, am depăşit cu greu o stare de greaţă acută. Ce trebuie să înţelegem noi, poporenii, din cele două informări propagandistice? Un singur lucru: distinşii potenţiali viitori candidaţi se pregătesc, deja, pentru viitoarele alegeri locale din Prahova, începând să afişeze mesaje pentru poporul alegător debusolat.

După doi ani de mandat, aflăm că stimabilul M. Cosma a reuşit să lărgească podul de la Tătărani la patru benzi, fapt care a trebuit anunţat pe un banner care traversează şoseaua, plus un panou publicitar înfipt la marginea drumului. Din persoana întâi folosită, deducem că Mircea Cosma „a făcut” chiar domnia sa podul, cu alte cuvinte şi-a dat jos maioul şi a cărat câteva roabe de agregate plătite, probabil, chiar din banii familiei domniei sale.

În nici un caz nu rezultă, din panotajul stradal, că marea realizare cu care se laudă preşedintele CJ Prahova, la împlinirea a doi ani de mandat, este implementată în urma unei achiziţii publice câştigate de cine trebuie, fiind plătită chiar din banii contribuabililor, adică exact a proştilor cărora li se adresează lauda cu iz puternic de manipulare de pe panotajul stradal.

Nici Volosevici, primarul Ploieştiului, nu s-a putut abţine. Am rămas uimit când am primit informarea preţioasă, şi anume aceea că troleibuzele astea noi care defilează prin urbe aparţin unui amplu şi nemaiîntâlnit proiect marca „Volosevici”.

O fi proiectat Volosevici autobuzul? – a fost prima întrebare care mi-a trecut prin minte, după ce mi-a scăzut tensiunea înapoi la normal.

E de apreciat că primarul Ploieştiului munceşte, că preşedintele Consiliului Judeţean Prahova iese din birou şi pune o lopată de ajutor asfaltatorilor cu care mai are puţin şi se încuscreşte, însă nu o să accept niciodată să fiu batjocorit în asemenea hal pe banii mei, de nişte oameni care, practic, se laudă că implementează investiţii în raza electorală în care au fost votaţi. Păi, nu era normal să asfaltezi acel pod, domnule Mircea Cosma? Nu era normal, stimabile primar Volosevici, să modernizezi infrastructura de transport a Ploieştiului, să asfaltezi străzile, să pui pubele de gunoi peste tot? Trebuia să ne subliniaţi nouă, neştiutorilor, aceste fapte de arme care, între noi fie vorba, reprezintă banalitate în orice ţară civilizată, în care politicianul ales pune alături de icoană interesul cetăţeanului său?

În ce ţară a Europei credeţi voi că preşedintele consiliului judeţean sau primarul îşi pun numele sau mecla pe un panou, în afara perioadei de campanie electorală, pentru a se lăuda că au aruncat câteva roabe de asfalt într-un loc?

Sinistrul Joseph Goebbels, eminenţa cenuşie a întregului aparat propagandistic emanat de Partidul Naţional Socialist Democrat al Muncitorilor Germani, adică Partidul Nazist, s-ar răsuci în mormânt la vederea unor asemenea atrocităţi propagandistice. Nu de alta, dar răposatului îi ieşeau mai bine mizeriile astea, parol!