Cât a furat Volosevici la stadion?

Standard

La un prim calcul al cheltuielilor pentru una bucată scaun de pe stadionul Ilie Oană, administraţia publică locală a consumat foarte puţin, raportându-ne la costurile aproape triple, pentru un loc construit al arenei din Cluj, ori la valoarea de cinci ori mai mare a construcţiei numite Naţional Arena. Din toată tevatura, Volosevici aproape că pare a fi adus bani de acasă pentru proiectul cu care se lăuda în campania electorală, dar şi în primul an de mandat.

Exagerez, desigur, cu toate că, în toată gluma există şi un dram de adevăr. Că a fost făcut pe beton, piloni ori rumeguş, stadionul din Ploieşti are, de departe, aspectul unei arene cu adevărat europene, construcţia fiind mult mai ieftină decât arenele din Bucureşti, sau Cluj. Nu ne raportăm la mărime, pentru că e clar de ce Clujul ori Bucureştiul ar costa mai mult, ci la cheltuielile de investiţie pentru un loc construit: la Bucureşti peste cinci mii de euro cheltuieli pe loc, la Cluj 3000, iar la Ploieşti s-a cheltuit pentru un loc din tribună, dacă împărţim valoarea investiţiei la numărul de scaune, aproximativ 1000 de euro.

Duşmanii cei mai înverşunaţi ai primarului se bâlbâie, de câteva zile, încurcaţi în găsirea unei găselniţe propagandistice actualizate, pentru a deveni o contrapondere dinamică la realitatea nemiloasă: stadionul este senzaţional.

Chiar dacă primarul a apelat, din nou, la metode de propagandă (unele primitive, altele sofisticate – mă refer la festivitatea de inaugurare), nu pot să nu remarc jocul mult mai ticălos, de data asta, al adversarului politic.

Propagandiştii de serviciu s-au transformat, zilele acestea, în veritabili Pistruiatu, aruncând prin oraş fluturaşi „anonimi”, în care Volosevici este acuzat că a furat câteva milioane de euro din lucrările de la stadion.

Vreau să analizăm, pe rând, câteva aspecte ale jocului de imagine cu care strategii din PSD Prahova încearcă să îşi câştige felii de electorat, pentru campania de anul viitor.

  1. 1.      Gândirea ticăloasă

Recent, o fabrică din Ploieşti a disponibilizat 2000 de angajaţi. Această tragedie socială autentică va fi folosită pentru a lovi în primar, fără ca Volosevici să aibă vreo legătură cu şomajul lui nea Gică de la sculărie. Am văzut membri de vază ai PSD frecându-şi mâinile de bucurie, gândindu-se că cei două mii de disperaţi sunt mult mai uşor de convins acum, când sunt fără serviciu, asupra beneficiilor unei viitoare guvernări social-democrate.

Nu i-am auzit pe distinşii membri ai PSD să vorbească nimic despre măsurile concrete şi serioase pe care minunatul şi ipoteticul guvern pesedist ce urmează să preia, teoretic, ştafeta de la PDL, ar urma să le implementeze în favoarea nenorociţilor de disponibilizaţi. Am auzit, însă, oameni care se bucură de nenorocirea altora cu un cinism greu de imaginat.

Aceştia vor să câştige folosind, probabil, la anul, astfel de ticăloşii fără sens aruncate în aer: guvernul a dat afară oameni, jos Guvernul, lumea n-are ce să mănânce, deci jos Guvernul! nu-i aşa că o duceţi rău? Deci, votaţi PSD şi, evident, jos guvernul!

Dacă tot îşi suflă batista de mila celor mulţi, poate distinşii membri ai PSD îi angajează înapoi pe amărâţi.

Eu propun să semneze un contract social cu fiecare în parte prin care el, domnul candidat la Senat, Cameră, sau primărie îşi ia angajamentul că, dacă ajunge pe funcţie, angajează turma „celor mulţi”. Ai fost strungar la Vega şi te-a dat Patriciu afară? Nu-i nimic, eu, Georgică Severin, viitorul tău deputat, îmi iau angajamentul că dau cu Patriciu de pământ, îl oblig să îţi dea postul înapoi, plus o mărire de salariu. Semnat: Georgică Severin. Sau Mircea Cosma. Sau Iulian Bădescu.

  1. 2.      Presa de partid – gogoaşa înfuriată

Unul dintre principalele motive pentru care Volosevici are toate şansele să mai câştige un mandat de primar (pe lângă lucrările edilitate realizate de administraţia locală) este cel legat de zoaiele isterice aruncate în spaţiul public de către diferiţi fanatici plătiţi din mass-media.

După atâţia ani de lins rănile în opoziţie, după atâtea războaie în care, cu tot aportul lătrătorilor de serviciu, s-a pierdut pe toate fronturile, PSD îşi continuă, senin şi senil, aceleaşi strategii cu care ieşea Iliescu victorios în 1992.

Agresivitatea ieşită din comun a presei partinice, discursul care nu mai are nimic în comun cu deontologia sau minimul de bun simţ lucrează tot în beneficiul lui Volosevici care, la cum se prezintă lucrurile astăzi, în campanie ar trebui să fluiere liniştit, să mai meargă la un pescuit pentru recreere şi să aştepte rezultatul votului de la locale, făcând pariuri pe scor cu ceilalţi membri de partid, în sediul de la Şapte etaje.

Cum să câştige PSD vreo alegere, de la locale la naţionale, cu un mesaj propagandistic de tipul celui expus de toată presa naţională sau locală?

Cum să spui că Volosevici a furat la stadion când stadionul este mai ieftin decât alte două arene date recent în folosinţă în România? Cum să fure Volosevici la asfaltări când centrul oraşului este asfaltat de societăţi asfaltatoare cu legături tradiţionale (unele de rudenie) cu membri importanţi ai PSD? Cum să fure Volosevici atâta timp cât în Ploieşti lucrează firme din toate domeniile politicului, nu ca pe vremea unuia care acum rânjeşte suficient în faţa electoratului, un biet intelectual de uzină care, atunci când ocupa funcţia de primar nu lăsa nici vrabia să zboare pe antenele Casei Albe fără să cotizeze la partid?

Ultima găselniţă este aceea că Volosevici ar fi „acceptat” să construiască stadionul, adică propriul proiect din campanie, inducându-se ideea că acesta nici măcar nu şi-a dorit un astfel de stadion, dar a lăsat de la el, în faţa unor adevăraţi vizionari care, în mod gratuit şi dezinteresat, i-au arătat calea cea dreaptă.

Aceşti vizionari, acum, se laudă că, fără ei, Volosevici nu ar fi fost primar. Este atât de tâmpită această ideea, încât nu vă voi aminti decât gluma cu maimuţa care, dacă ar fi fost îmbrăcată în portocaliu, era suficient ca să câştige Ploieştiul în 2008.

Şi dacă vizionarii au dreptate, iar Volosevici este maimuţa, înseamnă că ei nu au fost decât nişte cimpanzei de recuzită sau, mai bine zis, nişte biete patrupede comunitare.

Căci, între noi fie spus, câinii de pază ai democraţiei nu şi-au mai găsit drumul prin Ploieşti de foarte mulţi ani.

Revenind la furat, un lucru e cert: cu toate istericalele lui, primarul Ploieştiului nu o să fie niciodată un Mazăre sau un Oprescu. Dacă despre Constanţa vă pot spune, cu certitudine, că este un oraş monopolizat complet de grupurile de interese ale primarului, că televiziunile şi ziarele de acolo nu suflă o vorbă în municipiu fără acordul serviciului de imagine al rezidentului brazilian, dacă despre stadionul lui Oprescu am date de la prietenii care activează în domeniul construcţiilor că a fost umflat de cel puţin trei ori la preţ, despre Volosevici nu o să se poată spune nimeni, nici eu şi nici alţii, că a băgat în buzunar măcar o hârtie de zece euro – şpagă. Omul plin de defecte Volosevici are un mare atu în faţa duşmanilor: nu pune „botul”. Iar asta nu-i puţin.

Vă dau un exemplu: acum câteva luni bune, un asfaltator se plângea unui prieten că primarul Ploieştiului îl trezeşte pe la 12 noaptea şi îi spune că pe strada cutare a sărit o bucată din asfaltul proaspăt turnat, ditamai patronul miliardar de firmă de asfaltări fiind chemat atunci să se întâlnească cu primarul lângă groapa cu pricina.

Dacă unii vor spune că nu e în competenţa primarului să facă astfel de verificări, îi contrazic şi îi asigur că dacă toţi primarii din ţară şi toţi miniştri ar verifica cât mai multe investiţii în mod inopinat, cu tot scandalul de rigoare, dacă găsesc nereguli, sigur am avea acum drumuri mai bune şi, în general, lucrări din bani publici la un nivel calitativ mult mai ridicat decât cel existent în cele mai multe dintre situaţii.

Până la urmă şi primarul este un administrator. Dacă azi alege să viziteze un şantier de asfaltare, mâine poate verifica renovarea unei grădiniţe, unde e problema? Era mai bine să îl găsim toată ziua în birou, la cafele cu distinşii jurnalişti de presă locală?

Aştept un simplu răspuns la următoarea întrebare: Dacă Volosevici lua şpagă, ar mai fi îndrăznit să îl sune pe patronul de firmă cutărică, multimiliardar, mare şmecher, şi să îl pună să vină în izmene, la 12 noaptea, ca să vadă o groapă? Eu cred că nu.

La final

Aştept din partea propagandiştilor PSD un discurs serios, legat de proiecte şi soluţii, într-un an în care euro se duce la vale, Grecia intră în faliment, iar elita economică mondială anunţă a doua criză (sau adevărata criză, după unii). Într-un an în care realităţile din jurul nostru intră în axa relativităţii absolute, arătaţi populaţiei, respect, propunând soluţii, nu exemple de golăneală transpuse în fiţuici anonime sau istericale în prime-time.