EXCLUSIV. Atacuri fără precedent între candidaţii la Primăria Ploieşti / Iulian Bădescu: „Să eradicăm corupţia din şaormerii”. Andrei Volosevici: „Bădescu intoxică opinia publică”. Radu Socoleanu: „Nişte ciocoi”

Standard

Lupta pentru fotoliul de primar al municipiului Ploieşti s-a intensificat în ultima perioadă. Iată câteva dintre declaraţiile scandaloase care au încins spiritele. Vă avertizăm că atacurile sunt calomnioase, cu un conţinut explicit. Şi, în general, cu de toate.

Iulian Bădescu (Candidat USL):

„Administraţia Volosevici suferă de o incompetenţă crasă. Un exemplu ar fi înmulţirea serviciilor de alimentaţie publică din Ploieşti. Şaorma a devenit felul principal de mâncare al ploieşteanului. Aşa ceva este inadmisibil. Cât o să mai suporte lumea atâta maioneză. De exemplu, eu, când eram mic,la Plopeni, mă săturam din şapte eclere, nu îmi mai trebuia nicio mizerie de-asta turcească. Cât o să mai tolerăm corupţia din şaormerii promovată de regimul Anastase – Volosevici?”, se întreabă, retoric, senatorul Iulian Bădescu.

Andrei Volosevici (Candidat PDL, actual primar):

„Tocmai am mâncat o şaorma la noi, la Şapte etaje, şi trebuie să vă spun că domnul Bădescu exagerează. Este foarte bună, nu are E-uri, şi am primit şi o Cola drept bonus. De unde corupţie, domnule? Este doar un atac calomnios menit să deturneze de la problemele reale ale ploieştenilor, cum ar fi zăpada asta nenorocită care parcă nu se mai termină.

Iniţial, mi-a spus domnul Prigoană că a vrut să îmi facă o surpriză, ştiind că sunt pasionat de săniuş, dar parcă a exagerat, totuşi. Revenind la domnul senator Bădescu, vreau să îi spun doar atât: Iarna nu-i ca vara, nici parizeru’ ca şaorma, ştie dânsul la ce mă refer”, a încheiat primarul Volosevici, făcând cu ochiul spre obiectivul camerei de luat vederi care nu l-a imortalizat”.

Radu Socoleanu (viitor primar al Ploieştiului din partea Partidului Poporului):

„Aş vrea să observaţi că ciocoismul lui Volosevici şi al lui Bădescu nu are limite. Eu, unul, cred că au hemoroizi, domnule. Strategiile lor sunt pur ciocoieşti, noi venind cu soluţii concrete. Vă dau un simplu exemplu, staţi să îmi caut markerul prin buzunar, ca să vă demonstrez concret cum scoatem ţara din rahat: cât costă o şaorma?

La un preţ de 10 lei pe porţie, cu de toate, înmulţit cu 200.000 de mii de ploieşteni, rezultă o cifră astronomică pe care nici nu vreau să o calculez, fiind destul de clar că sunt bani mulţi la mijloc. Nu mai punem la socoteală că şaorma de berbecuţ este mult mai scumpă. Deci, dacă economisim câte o şaorma pe zi de cap de ploieştean, rezultă că Partidul Poporului scoate ţara din criză şi pensionarii din mizeria în care i-a adus regimul Volosevici. Sper că acest studiu a venit ca o clarificare simplă despre soluţiile noastre concrete de rezolvare a problemelor oamenilor”, a declarat Radu Socoleanu, mestecând dintr-un măr Domnesc.

Mircea Roşca (fost candidat la primăria Comarnic, preşedinte PNL Prahova):

„Nu sunt familist cu problemele de le expune ceilanţi de mai-nainte, dar sunt la unisol cu domnul Iulian Bădescu, cu care am o coroborare bună pentru că aşa nu se mai poate.

Adică regimul Bozianu-Volosevici a adus numa’ belele şi cred că numa’ împreună putem antagona acest regim, adică să plece. Cum a zis şi înaintaşii mei înaintea mea, adică Brătianu, Cioroianu, doamna Vălean şi restu’, Prahova nu este a mea, ci a urmaşilor mei, asta dacă o să am mai mulţi copii, desigur”, a încheiat preşedintele liberal aserţiunea sa despre realitatea politică judeţeană.

Sorin Chivu (senator UNPR): „Observ o sinusoidă a minciunii, a manipulării, a omisiunii, a delaţiunii, a naraţiunii şi, în general, a lumii. Din tenebrele proprii, adică din spatele unor resorturi involuntare care îi împing la ură, la necredinţă în tot ce e mai sfânt, adică Patrie, Pământ, Naţiune, într-un cuvânt, Ţară, rămân pur şi simplu stupefiat, ca să nu zic tumefiat, când asist la un nivel atât de scăzut al discuţiilor. Domnul Bădescu să îşi aducă aminte de strămoşi, când pronunţă cu atâta uşurinţă cuvântul şaorma. Au murit înaintaşii noştri pentru glia strămoşească, pentru ca domnul Bădescu să ne ţină astăzi lecţii despre corupţie? Atât am avut de spus, sper că am sintetizat totul, pentru că noi, cei din UNPR, nu avem decât un singur gând: Patria. Aşa să ne-ajute Dumnezeu!”, a încheiat senatorul Chivu intervenţia sa telefonică, făcându-şi trei cruci, la final.

Costel Horghidan (nehotărât): „Cum adică?”

 

Acest text este un pamflet. Convorbirile sunt fictive, dar pot fi oricând adevărate. Din păcate!

Alo, Primăria Ploieşti, amendează-te întâi tu, singură, dup-aia treci la contribuabili!

Standard

Primăria Ploieşti anunţă, printr-un comunicat de presă, că a amendat câteva firme de pe Bulevardul Republicii pentru „neefectuarea sau efectuarea necorespunzătoare” a deszăpezirii pe trotuarele din faţa propriilor sedii.

În acelaşi comunicat se mai spune că Poliţia Locală Ploieşti a notificat 37 de persoane fizice şi juridice pentru a înlătura zăpada de pe trotuarul din faţa imobilelor.

Municipalitatea ne reaminteşte nouă, cetăţenilor, obligaţiile legale, adică să lăsăm trotuarul lună în faţa casei. Cu alte cuvinte, minţile luminate cu lanterna din fruntea noastră, ne predau, acum, când Ploieştiul a devenit domeniu schiabil, lecţii de civilizaţie.

Primăria Ploieşti are dreptate: suntem nişte nesimţiţi şi trebuie să fim amendaţi. Cum e posibil să tratăm cu atâta indiferenţă evereştii din faţa caselor? Cum?! Dar chiar nu ne este ruşine?

Eu, unul, ţin să aduc mulţumiri municipalităţii pentru că m-a informat asupra obligaţiilor mele. Dar dacă tot e calamitate afară şi primăria a trecut la amendat şi avertizat contribuabili pentru că sunt nişte nesimţiţi, vreau, în primul rând, să îl văd pe Prigoană amendându-se singur pentru „efectuare necorespunzătoare a deszăpezirii”, iar pe Volosevici la fel.

Pentru că municipalitatea, ca orice alt organ al statului român, uită să ne anunţe şi dacă, eventual, avem şi drepturi, nu numai obligaţii. Mă refer, desigur, la dreptul de a circula cu maşina, în primul rând, la dreptul de a nu mai face, de două săptămâni, crize de nervi la volan, că de obligaţii sunt sătul.

Mă doar fix în cot că nu a mai fost o iarnă că asta din 1800 toamna. Nici nu ştiu câte utilaje are Prigoană sau câte SGU care, apropo, s-a mişcat mult mai bine decât operatorul Rosal, vreau doar, când traversez oraşul, măcar pe arterele principale, să nu mai văd crestele Bucegilor.

Să laşi munţi de zăpadă încă o zi şi încă o zi, după ce ţi-ai mişcat cel puţin o dată dosul ca să o strângi în grămăjoare de trei metri înălţime mi se pare prostie. Dar dacă aţi fi avut şi o remorcă în spate, în timp ce aţi strâns munţii, să şi luaţi zăpada, ce era?

Nu ştiu cine îi dă sfaturi primarului în această perioadă geroasă, dar un asemenea demers nu face decât să sporească înjurăturile la adresa sa.

Păi, cum poţi să amendezi nişte persoane fizice sau firme (care, e drept, au obligaţia, aşa cum spune primăria, să deszăpezească), când pe Republicii nu mai vezi tramvaiul când vine în staţie, sau pietonii care îl aşteaptă. Ţin să informez, cu onor, primăria, că pe Republicii, la ora la care scriu acest text, nu se circulă decât pe o bandă pe sens. Azi noapte cred că s-au strâns mormanele de zăpadă în munţi, dar au fost lăsate aşa.

Deci, amendaţi-vă singuri!

După care, când voi veţi reuşi să vă faceţi treaba, iar lumea nu va mai fi batjocorită, accept să plătesc şi eu amendă dacă nu îmi curăţ zăpada din faţa casei, sau oricine nu respectă legea. Până atunci, repet, nu vă mai bateţi joc de oameni!

PS: Zilele trecute am auzit că primarul nu mai doarme de câteva zile, luptând cu nămeţii. Ok, cunoscându-l pe Volosevici, probabil că a făcut ca trenul, terorizându-i pe angajaţii dela Rosalşi din primărie. Ştiţi, însă, care e problema? Prigoană a dormit dus în perioada asta. Fără remuşcări.

EBA şi Paul Lambrino / Scurtă lecţie de istorie pentru o domnişoară europarlamentar

Standard

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat câştig de cauză prinţului Paul autointitulat  „de România”, respingând recursul Majestăţii Sale Regele Mihai I faţă de la recunoaşterea unor hotărâri străine pe teritoriul României cu privire la admiterea dreptului de filiaţie al lui Carol Mircea, tatăl prinţului Paul.

 Paul Lambrino, partenerul de Ceardaş al lui Traian Băsescu, între o cumetrie cu Bercea Mondialu’ şi un botez cu bebeluşul Carol Ferdinand, a bătut din palmele princiare, probabil satisfăcut, chiuind regal de bucuria succesului.

Domnişoara europarlamentar EBA s-a grăbit să anunţe şi domnia sa „succesurile” lui Paul pe Twitter: „felicitări!!!”.

Iată, deci, că există şi familii fericite în România: familia Băsescu poate fi mândră – tocmai a primit confirmarea că finuţul Carol Ferdinand, cu binecuvântarea unei instanţe străine şi cu aprobarea veselă a ICCJ, poartă urme, pe ici, pe acolo, de Carol al II-lea.

Ce poate fi mai satisfăcător pentru Traian Băsescu decât o nouă palmă dată „trădătorului” Mihai I, regele tuturor românilor, şeful statului român în cel mai cumplit moment al existenţei statale: al II-lea Război Mondial – decât această decizie a ICCJ?

După ce Traian Băsescu a analizat în gura mare, cu fineţea binecunoscută, momentul prăduirii ţării de către ruşi, găsindu-l vinovat pe Majestatea Sa Regele, preşedintele republicii noastre vesele şi-a îndreptat înţeleptul său braţ spre un alt vlăstar regal mai mic, aşa, mai de statura domniei sale: Prinţul Paul.

Cu Lambrino se înţelege bine dl. Băsescu.

Orice român de bun simţ recunoaşte că Traian Băsescu are dreptate: niciodată nu ar putea să se simtă confortabil în prezenţa Majestăţii Sale Regele Mihai I. Nu pentru că Regele nu ar fi făcut bişniţă pe vapor, şi, în consecinţă, nu se ridică la standardele lui T.B., ci pentru că Regele înseamnă totul, iar T.B. înseamnă doar un mandat, maxim două. Din acest motiv nici fostul prim-secretar Ion Iliescu nu l-a înghiţit pe Majestatea Sa.

Dreptul divin va învinge, ani-lumină de acum înainte, carnetul de partid.

Reamintesc răuvoitorilor, dezinformaţilor, dar şi domnişoarei EBA, o mică pagină de istorie a Statului Român.

Zizi Lambrino, bunica prinţului Paul, s-a născut în data de 3 octombrie 1898,la Roman, în judeţul Neamţ.

Zizi a fost fiica generalului român Constantin Lambrino.

După ce se înfiripă povestea de dragoste dintre tânărul prinţ Carol al II-lea şi Zizi Lambrino, în timpul Primului Război Mondial, când în fruntea statului şi a Casei Regale Române se afla Majestatea Sa Regele Ferdinand, tatăl MS Carol al II-lea, îndrăgostitul prinţ părăseşte unitatea militară română din Târgu Neamţ pe care o comanda, adică dezertează, şi fuge, împreună cu iubita sa, Zizi Lambrino,la Odessa, deghizat în uniformă de ofiţer rus, în data de 13 septembrie 1918.

Acolo cei doi se căsătoresc, împotriva prevederilor legale ale Statului Român dar şi a Statutului Casei Regale a României, care permitea, în acel moment, membrilor săi numai căsătoria cu persoane din alte case regale.

IMPORTANT pentru domnişoara EBA, dar şi pentru domnul preşedinte Traian Băsescu: Conform legii statului român, căsătoria avea nevoie de votul şi aprobarea Parlamentului pentru a fi legală, fapt care nu s-a întâmplat niciodată.

În fine, aici probabil că am stârnit râsul domnului preşedinte – ce naiba, auzi, votul Parlamentului!

Totuşi, într-o monarhie constituţională, votul parlamentului şi alte astfel de nimicuri contează, spre uimirea noastră, a celor de azi, republicani de la 1947 încoace.

Dând curs cererilor guvernului, a societăţii civile, dar şi a Legii, Regele Ferdinand dă dispoziţia ca fiul său, prinţul Carol al II-lea să fie arestat. La începutul anului 1919, Tribunalul Ilfov a anulat căsătoria celor doi realizată împotriva prevederilor legale ale statului român.

Aventurierul prinţ a continuat relaţia cu iubirea sa, Zizi Lambrino, în anul 1920 născându-se Mircea Grigore Lambrino, tatăl domnului Paul de România.

Mircea Grigore Lambrino este fiul nelegitim, născut după anularea căsătoriei şi nerecunoscut de Carol al II-lea.

Principele Carol a fost trimis de către tatăl său, MS Regele Ferdinand, într-o călătorie în afara graniţelor, cu scopul de a-l îndepărta de Zizi Lambrino.

Sub presiunea autorităţilor române, Zizi s-a stabilit în Franţa, într-o vilă cumpărată pentru ea, cu o rentă anuală de 110 000 de franci francezi.

Trebuie ştiut că aventura dela Odessaa reprezentat un imens scandal în societatea românească de atunci, existând voci în cadrul statului român care au cerut condamnarea la moarte a prinţului Carol pentru trădare de ţară, după ce acesta şi-a părăsit unitatea militară pe care o conducea pentru aventura sa cu Zizi Lambrino.

Revenind la cronologia evenimentelor, în 1921, Carol al II-lea se căsătoreşte cu Alteța Sa Regală Elena, Principesă de Grecia şi Danemarca, mama Majestăţii Sale Regele Mihai I de România.

Da, Casa Regală a Greciei este „importată” din Danemarca, aşa cum Casa Regală Română şi-a început drumul sub auspiciile favorabile ale casei germane de Hohenzollern – Sigmaringen şi protectoratul împăratului francez Napoleon al III-lea.

Ca să ştim exact cine este Regina Mamă Elena, mama Regelui nostru, reamintesc, pentru domnişoara EBA, că Elena a fost fiica lui Constantin I,  regele Greciei şi a soţiei sale, Sofia de Prusia.

Elena și Carol s-au căsătorit la Atena, pe 10 martie 1921. Ei erau veri de gradul al II-lea, străbunica lor fiind celebra regină Victoria a Marii Britanii. Regina Victoria, stimată EBA, adică ruda Majestăţii Sale Regele Mihai I, a fost cel mai important şef de stat al timpurilor sale, întinzând pe tot mapamondul graniţele colonialismului Imperiului Britanic.

Mai pe înţelesul tuturor, a fost puţin mai mondială decât finu’ Bercea.

Revenind, este de remarcat prima impresie a prinţesei Elena, când a călcat pe pământ românesc:

„Biata Grecie, mică şi distrusă de atâţia ani de suferinţă! Ce deosebită este această Românie plesnind de bunăstare şi deja vindecată de rănile recentului război!“, notează Regina Elena în caietele sale de amintiri.

În data de 25 octombrie, 1921 s-a născut Majestatea Sa Regele Mihai I al României.

Căsătoria dintre Carol al II-lea şi regina Elena n-a durat decât până în 1928, când cei doi soţi s-au despărţit, după cea dintâi abdicare a lui Carol.

Când Carol a renunţat pentru prima dată la tron, părăsind România după ce începuse legătura cu Magda Lupescu, Regina Elena a rămas în ţară împreună cu fiul ei, Majestatea Sa Mihai, fără a deţine însă nici o poziţie oficială şi fără a fi membră în consiliul de regenţă care conducea ţara în locul regelui minor Mihai.

Parlamentul României a ratificat în 1926 abdicarea lui Carol şi a acordat Elenei titlul de Prinţesă a României. În 1928, în urma insistenţelor lui Carol al II-lea şi la recomandarea guvernului român, ea a acceptat să divorţeze.

Când Carol s-a întors în ţară, în urma unui aranjament sprijinit de Iuliu Maniu, care a regretat ajutorul dat în scurt timp, şi a fost proclamat rege, în 1930, au fost făcute câteva tentative de împăcare, la iniţiativa guvernului, dar când a devenit clar că, de fapt Carol, care se instalase la palat împreună cu metresa lui, nu dorea această împăcare, divorţul s-a finalizat, iar în urma şicanelor din partea regelui, Regina-Mamă Elena a fost silită să plece în exil, în 1932, şi s-a retras la Vila Sparta din Florenţa.

La reinstaurarea pe tron a regelui Mihai I, în 1940, după ce tatăl său a părăsit România în unul dintre cele mai cumplite momente ale existenţei statului român, Regina – Mamă a revenit în ţară şi i-a fost fiului său un suport moral de neînlocuit.

Regina Elena i-a fost alături în toată perioada neagră a războiului, şi la 23 august 1944, când românii au întors armele, după ce Regele Mihai l-a arestat pe mareşalul Antonescu.

Elena a presimţit şi dezastrul comunist. Elena l-a sprijinit pe Mihai şi când acesta a declanşat celebra „grevă regală“, refuzând să semneze aberantele acte impuse de sovietici. I-a fost alături fiului său şi când au luat din nou calea exilului, goniţi de comunişti.

Amintim că în timpul celebrei greve regale, studenţii au ieşit în Bucureşti pentru a protesta împotriva guvernului pro-sovietic, anunţându-şi sprijinul pentru tânărul lor rege. Uralele „Trăiască Regele Mihai” au fost scăldate în sânge, Piaţa Palatului fiind scena unor fapte oribile.

Sigur, dacă ar fi fost actualul preşedinte, ar fi stat cu pieptul gol în faţa drezinei Anei Pauker, aşa cum a declarat fratele acestuia, Mircea Băsescu. Mai mult, probabil că domnul preşedinte s-ar fi înrudit de atunci cu familia Lambrino.

Familie care târăşte, acum, simbolul monarhiei române prin instanţe nu pentru recunoaşterea vreunui drept principial, ci pentru bani, pentru avere.

Sper să fi lămurit acum, împotriva oricărei instanţe lumeşti, şi pe contestatarii Regelui, dar şi pe domnişoara EBA, căreia îi doresc multă sănătate şi înţelepciune, nu asupra dreptului divin, neapărat, ci măcar despre DREPTATE.

Regele ar merita asta, după o viaţă purtată în slujba poporului care l-a primit drept monarhul său legal şi recunoscut pe întreg globul, aici sau în afara graniţelor, ori în exil.

Românii sunt obligaţi să nu se mai îndoiască în privinţa acestui subiect, odată pentru totdeauna.

PS:

De reţinut că nu există instanţă în această lume care să statueze dreptul de apartenenţă la o familie regală, ci numai şeful case regale. Şeful Casei Regale a României este Majestatea Sa Regele Mihai I.

Care, spre corecta informare a contemporanilor dezinformaţi, a fost uns de Patriarhul României.

Patriarhul României de atunci, doamnelor şi domnilor cititori, nu se compara cu şefii Ortodoxiei Române de astăzi.

Acum, când biserica arată ca o societate cu răspundere limitată, când vechiul obicei al cumpărării indulgenţelor a fost reactualizat, în epoca modernă de către BOR, Biserica Ortodoxă Română, prin vremelnicii săi conducători, săvârşeşte o mare nedreptate faţă de Rege, spre satisfacţia unor politruci la fel de vremelnic înscăunaţi.

Scriitorul şi teologul Dan Ciachir a sintetizat totul într-un interviu de anul trecut, realizat înaintea discursului Regelui din Parlament, când nu se cunoştea dacă Patriarhul Daniel, invitat de către Casa Regală a României în cadrul şedinţei solemne, va participa la moment:

“Regele – monarhul – este unsul lui Dumnezeu. Puterea regelui emană dela Dumnezeu.

În perioada Vechiului Testament au fost judecătorii care conduceau, dar oamenii nu i-au agreat şi atunci Dumnezeu a spus: “ veţi avea regi”.

Şi şi-au asumat regi. De altfel, Dumnezeu însuşi când îşi asumă firea omenească, prin Iisus Hristos – cum este perceput? Ca profet, arhiereu si rege. Sigur, El spune – “Împărăţia mea nu este din lumea asta”. Este o împărăţie spirituală, o regalitate spirituală, dar este regalitate.

Regele Mihai este singurul moştenitor al Bizanţului în viaţă.

Dar singurul şi între cei patru regi ai României. Primii doi regi unşi de Biserica noastră erau catolici – Carol I si Ferdinand.

Carol al II lea era ortodox, aşa cum spunea Constituţia din 1923, dar nu a fost uns rege niciodată în biserică.

Mă veţi întreba când a fost uns de Biserică Regele Mihai: când avea 5 ani, în 1926, iar tatăl său a renunţat la titlul de Principe Moştenitor.

La noi monarhia are aproape 700 de ani. În Bizanţ , când exista o vacanţă imperială sau împăratul era plecat, Patriarhul juca rolul pe îl joacă astăzi preşedintele Senatului – de locţiitor al şefului Statului.

În linie dreaptă – Regele Mihai este ceea ce se cheamă episcop al treburilor din afară. Nu este episcop prin hirotonire, dar funcţia sa nu e simbolică, ci reală, concretă.

Şi este ultimul om în viaţă de pe planetă care are acest drept.

Regele Mihai este singurul moştenitor al Bizanţului în viaţă, întrucât Ţarul Nicolae al II lea al Rusiei nu a avut un urmaş, regele Greciei – Constantin abdică în 1967  – mama sa a vrut să-şi păstreze religia catolică – şi deci pierde aceste prerogative. După asasinarea regelui Alexandru al Iugoslaviei în 1934 la Marsilia şi a ministrului francez de externe Louis Barthou şi decăderea din drepturi a lui Boris, în Europa mai rămâne doar Regele Mihai de România.

Sunt trei prerogative foarte importante pe care numai el le păstrează – nu are cum să le transmită direct.

Regele Mihai, în calitatea sa de episcop al treburilor din afară, intră în Sfântul Altar prin Sfintele Uşi Împărăteşti, drept pe care nici preotul nu-l are, ci numai episcopul.

Când ne împărtăşim, preotul ne dă cuminecătura cu linguriţa. Dar regele Mihai are dreptul să o ia cu mâna proprie – n-a uzat însă niciodată de această prerogativă. Din smerenie.

Regele era cel care înmâna cârja unui ierarh, mitropolit, episcop – este un obiect simbolic al puterii. După abdicarea silită a regelui, în iunie 1948, este ales noul patriarh – Iustinian, după moartea lui Nicodim. Şi a făcut pe regentul profesorul Parhon, care era formal şeful Statului şi îi înmânează în plin regim comunist cârja.

E în interesul Bisericii să amintească faptul că puterea monarhului sărbătorit în aceste zile (25 octombrie – ziua Regelui Mihai) de la ea derivă, dela Biserică, şi implicit dela Dumnezeu. Dar iată că Sinodul este mai aproape de actuala putere a statului decât de aceea unsă, învestită de Dumnezeu, pe cale divină” – extras dintr-un interviu apărut pe voxpublica.realitatea.net

Programul „Schi în Ploieşti” ar putea aduce mii de turişti din Austria

Standard

Autorităţile ploieştene, împreună cu omul de afaceri Silviu Prigoană, s-au gândit să lanseze, în municipiu şi zona limitrofă, programul turistic „Schi în Ploieşti”, cu care speră să atragă bani în plus la bugetul local şi nu numai. Conform declaraţiilor omului de afaceri Silviu Prigoană, deja se tipăresc Skipass-uri la tipografia proprie a acestuia, pentru ca avalanşa de turişti austrieci şi europeni, în general, să beneficieze de oferte care să depăşească orice alternativă oferită de concurenţa din Alpi.

„Am urmărit evenimentele din ultimele zile de la Ploieşti şi am fost impresionat de dorinţa oamenilor de a face sport”, ne-a declarat, în exclusivitate, Silviu Prigoană.

„Ieri, de exemplu, o doamnă în vârstă rămăsese sechestrată, în staţia de tramvai de la Tribunal, în vârful unui mic aisberg de trei metri, după ce a trecut maşina cu lamă de la Rosal şi i-a creat condiţii de pârtie. Până la urmă, doamna a sesizat oportunitatea şi s-a aruncat pe derdeluş. Efectiv nu s-a putut abţine. Din nefericire, a ajuns la spital, după ce a fost luată sub roţi de un nemernic de şofer neatent, care a alunecat pe gheaţa de pe carosabil”, a declarat Silviu Prigoană, avertizând, totodată, pe un ton critic, şoferii ploieşteni, să păstreze distanţa faţă de autovehicolul din faţă.

Cum va funcţiona „Schi în Ploieşti”

Programul turistic Schi în Ploieşti urmează să se desfăşoare pe mai mult paliere, sau subdomenii, conform declaraţiei domnului Prigoană: astfel, în zona centrală a Ploieştiului, preţul Skipass-ului va fi mai piperat.

Iată ce ne-a declarat şi primarul Andrei Volosevici: „În primul rând, vreau să-l felicit pe domnul Prigoană pentru această idee strălucită. O să demarăm un studiu de oportunitate, după care băgăm în Consiliul Local proiectul de modificare PUZ.

Avem în vedere un număr de cinci pârtii. Prima s-ar putea constitui începând de la blocul „7 etaje”, cu pantă spre staţia Coreco. Mai rămâne să vorbim aici cu asociaţia de proprietari ca să lase turiştii să urce cu liftul pe bloc, dar şi cu şoferii RATP, ca să meargă cu atenţie în perimetrul staţiei, să nu accidenteze un împătimit al sportului care coboară cu viteză de pe bloc. Aţi văzut ce a păţit domnul Huidu în Austria, la concurenţă. Vă asigur că la noi, la Coreco, nu vor fi astfel de evenimente nefericite”, ne-a dat asigurări primarul Volosevici.

O altă pârtie ar putea fi amenajată la Spitalul de Pediatrie din Ploieşti. „Aici rezolvăm două probleme dintr-o singură lovitură: satisfacem setea de sport a turiştilor, dar lansăm şi copilaşii care se externează de pe acoperişul spitalului, direct în braţele iubitoare ale părintelui care îl aşteaptă în parcare”, a declarat edilul Ploieştiului.

Celelalte amenajări edilitare urmează să fie o surpriză pentru ploieşteni, aşa cum ne-a explicat omul de afaceri Silviu Prigoană, autorul acestei excepţionale idei.

„Practic, în acest moment, ploieştenii pot fi bogaţi. Orice gospodărie, orice stradă poate deveni un punct de atracţie pentru turiştii străini. Noi ne-am dat silinţa, mai departe depinde de dumneavoastră, cetăţenii din municipiu, să profitaţi la maxim de această situaţie realmente excepţională. Vreau să profit de această ocazie ca să vă felicit pentru mina de aur de aici. Practic, sufletul îmi este încărcat de bucurie, pentru că, odată cu societatea mea de suflet care lucrează în pubelele ploieştenilor, şi eu, la rândul meu, mă simt puţin ploieştean”, a încheiat, vădit emoţionat, Silviu Prigoană, declaraţia dată reporterului nostru.

Investiţii previzionate

În cadrul programului Schi în Ploieşti, municipalitatea va achiziţiona un număr de 14 reni, şase pinguini şi un urs polar, care vor fi lăsaţi să se plimbe liberi, neîngrădiţi, pentru a aduce un aer de autenticitate domeniului schiabil. Nici câinii comunitari nu vor fi uitaţi, aceştia urmând să fie vopsiţi în culoarea rasei Husky, pentru atragerea segmentului de turişti asiatici, care sunt înebuniţi după patrupede, în general.

Iată câteva păreri ale ploieştenilor, după ce au auzit de planurile de viitor ale municipalităţii!

Radu Stanian (ploieştean sinistrat în casă – fără legătură cu Radu Stanian): „Doamnă, mă scuzaţi că vorbesc din casă, nu am mai ieşit demult, aveţi idee în ce lună suntem? În legătură cu ideea domnului primar, mi se pare minunată, eu sunt gata să primesc turiştii aici, să le dea Dumnezeu sănătate că se gândesc şi la noi, oamenii de rând!”.

Vasile Subnutrilă (pensionar, veteran de război): „Sunt speriat de această idee. Ştiţi eu am fost în Siberia, prizonier, albul mă scoate din minţi. Totuşi, dacă vin străinii, e bine, ca să ne mai pună ceva la pensie, că sunt mici, doamnă”.

Viorel Goe (elev la o şcoală din Ploieşti): „Eu mă bucur de pinguini, că nu am văzut niciodată în faţa mea unul adevărat. De reni nu ştiu ce să zic, că eu ştiu că nu vin decât de Crăciun! Oricum, drumul spre şcoală este blocat, deci aş încerca un part-time în turism”.

Viorica Gonoreea (Curvă la intrarea în Ploieşti): „Este foarte bine că vin turişti, că m-am săturat de jegoşii ăştia din Ploieşti. Aş mai avea o rugăminte la domnu’ Prigoană – dacă se poate să treacă lama de la Rosal niţel în lateral la ieşirea din Ploieşti, că nu mai poate lumea să parcheze, domnu’ reporter, aşa ceva este strigător la cer!”.

În curând, vom reveni cu amănunte în exclusivitate legate de programul turistic „Schi în Ploieşti”!

PS: Ştire-pamflet. Orice asemănare cu personajele reale este pur neîntâmplătoare.